Kull wahad

Mi-e milă de femeile alea de-acolo care acuma vor intra din nou în sclavie. Cam jumătate de țară băgată la coteț. Hai, să fim serioși. O să ne fie milă de ele aproximativ trei zile și pe urmă o să uităm. Vară, cald, occidentali comozi. Oile placide s-au așternut la iernat. În rest, nu mi-e milă de nimic. Cum ar zice distinșii tefelei inadecvați: asist impasibil cum America devine o umbră a ceea ce era cîndva.

Ghinion.

* * *

Deci dacă în fața Afghanistanului, o țară săracă, deșert muntos, 38 de milioane de suflete medievale, un pustiu plin de praf și restul niște bărboși cu AKM-uri și cu multă, multă credință furioasă, americanii nu s-au descurcat, ei cred că pot să se ia în piept cu China, 1,4 miliarde oameni, la fel de puternic ideologizați anti-occidental, dar cu tehnologie și resurse imense? Și cu arma nucleară? Măi să fie. Măi în ce hal de inadecvare la realitate a ajuns America.

Ghinion.

* * *

Încă o dată trebuie să admirăm imensa pricepere și înțelepciune a lui Frank Herbert, cînd a scris Dune. Idei răsărite în mintea sa acum 70 de ani au o aplicabilitate imediată, fierbinte, în miezul zilei de azi. Fremenii. Pustiul. Fervoarea religioasă. Harkonenii și ceilalți imperiali aroganți. Transportoarele care evacuează. Fuga cu coada între picioare. Pedepsirea trădătorilor. Importanța fidelității în fața tehnologiei. Guerrila victorioasă. Islamul și mirodenia (petrolul, dulcele petrol). Toate se desfășoară azi sub ochii noștri, ca într-un film documentar. Pînă și nenea ăla bărbos care s-a așezat pe tron seamănă un pic cu Stilgar.

Kull wahad.



.