Aseară, de nervi, m-am culcat.
Noroc că m-am culcat pe la începutul meciului, cînd era doar (doar!) 0-1.
M-am declarat oficial obosit și practicant de rugby și de aikido și am zis că nu vreau să-mi stric seara și creierul enervîndu-mă cu mămăruțele de brazilieni. Aveam o premoniție de clarviziune. Și am băgat capul în pernă. Am stins televizorul. Am stins și laptopul.
Best evening I've had in a while.
Deci n-am văzut măcelul, deci n-am făcut nici icter negru, nici cancer, nici rîie de nervi.
Singura problemă a fost că n-am oprit și telefonul. Și astfel, semi-adormit, mai tresăream cînd telefonul făcea piu. Cîte un prieten care făcea mișto de mine, mama lor de prieteni, cînd brazilienii mai încasau cîte un gol.
Cam așa am văzut meciul aseară. Ațipire - piu – tresărire: aha, au mai încasat un gol. Și iar ațipeam, și iar telefonul cel sadic de la prietenii cei sadici făcea piu. Piu piu. Și iar piu. Aproape că puteam să țin scorul în gînd, printre vise.
Am adormit în sughițuri sociologice, gîndindu-mă la Zico și la Socrates.
Deci noi ăștia care n-o să putem să ne dezicem de Brazilia nici dacă ne puneți la rotisor, nu ne mai rămîne în disperarea noastră, după ce brazilienii au fost măcelăriți clinic, mai ceva ca la Dieppe sau ca la Dunkerque, decît să ne mutăm speranțele spre ceilalți brazilieni care au rămas în joc: argentinienii și olandezii.
Nu credeți că e cazul ca Olanda totuși să cîștige prima ei cupă mondială?
Eu cred că da. Totul pentru victorie, totul pentru frontul împotriva Germaniei. Să facem totul tovarăși să cîștige Olanda. Olanda, Argentina, nici nu mai contează. Poate să cîștige și All Blacks pînă la urmă, dar nu Germania.
Chiar, uite, asta e o idee bună: băgăm pe teren mai întîi cinci minute echipa All Blacks, îi fezandează un pic pe nemți la coaste, absolut legal de altminteri, cîteva placaje de încălzire, și pe urmă nemții pot să înceapă să joace și finala cu Olanda. Mi se pare normal, corect, conform cu procedurile raționale de la fondurile europene.
În rest, rămîne cum am stabilit: Brazil, estava repolho ontem à noite!
Adică, pentru cei care nu au învățat încă germana la școală: fă dragă Brazilio fă, ai fost varză aseară, fă dragă fă. Fi-ți-ar neamurili de rîs să-ți fie, mai bine jucai rugby aseară...
.
miercuri, 9 iulie 2014
Ce le pune, dom'le, la ăștia în cîrnați și în bere?
Scris de Turambar at 09:36
Etichete: A sense of catastrophe in the fresh winter air, Brazilia, Campionatul Mondial, Fotbal, Germania, Macel, Scriitura, Stari si zile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Io ti-am zis mai acum ceva vreme ca Brazilia actuala nu poate duce si ca iti faci ganduri degeaba.
Dar nu stiu de ce esti asa pornit pe Germania. Dupa ce iti trece amocul, poate te uiti la meci.
Oamenii aia chiar au jucat fotbal, un fotbal colectiv de vis. Si o spune unul care nu tine cu Germania. Cateodata chiar au si driblat :)
In plus, mi se pare ca degeaba te mai legi de Brazilia/Argentina si Sud-America in general. Ei nu vor mai juca ceva prea diferit de ce se joaca in Europa, dintr-un motiv foarte simplu: toti joaca acolo. Si antrenorii tot pe acolo isi fac mana. Fotbalul mondial nu s-a globalizat, ci s-a europenizat. Poate e trist, dar asta e.
Si inca una si ma duc: cred ca Germania e favorita. Nu a avut meciuri nasoale su prelungiri nasoale, ca Argentina sau Olanda. Si banuiesc ca semifinala a doua va fi mult mai crancena.
Din pacate, ai dreptate. In toate privintele. Si nu vreau sa ai dreptate. Si, din pacate, tot ai dreptate :) :p
Uite că a doua n-a fost mai crâncenă.
Şi m-am bucurat.
Trimiteți un comentariu