50 de feluri de a spune "Oare?"

Nu uitati: subiectele fundamentale, intrebarile de baza, fatetele principale ale nevoii de religie sint:
- ontologice: despre creatia lumii. Cine a facut-o? Regulile fizicii sint suficiente? Exista ceva dincolo de fizica (meta-fizica)? Suflet? Spirit? Energii suprasensibile?
- morale: despre bine si rau. De ce e bine? De ce e rau? De ce reguli?
- escatologice: despre moarte si sfirsitul lumii. Ce va fi dupa?

La toate, dam o bifa mare. Ramine singurul domeniu unde cu siguranta religia aduce o contributie la alinarea lumii: compasiunea, sentimentul de ajutor, de sprijin, sentimentul ca nu esti singur si ca cineva continua ceea ce pe vremuri simteai cind erai mic si neajutorat si parintii erau atotputernici si iubitori si te acceptau neconditionat. In rest, povestea e faina, efortul de sistematizare este remarcabil, merita apreciata incercarea oamenilor de pe vremuri de a explica inexplicabilul. Dar doar atit.

Si, desigur, mai e un domeniu unde nu-i contest priceperea: cautarea, controlul, apropierea puterii. Dar aici nu continui subiectul, ca veti spune ca sint rautacios.

Va propun sa va uitati sau macar sa ascultati in fundal ce spun oamenii astia despre religie. 50 de oameni de stiinta vorbesc despre Dumnezeu.

Sursa: Science Blogs. Courtesy of Claude.



PS: Si ca ca continui ramblingul de dimineata: daca duci ideea pina la capat, consecintele pina la textura fundamentala, iti dai seama ca de fapt tensiunea ultima se invirte in jurul sensului. Fie crezi ca lumea e incarcata de sens, ca cineva a desenat o maaare pinza, un tablou infinit inca de la inceput, incarcat de semnificatie, teleologic, cu scop. Fie crezi ca nu-i nimic dincolo de intimplare si de structurarea intimplarii in jurul undelor si quarcilor si vibratiilor si energiei transformata in materie si atomilor si prafului si stelelor. Adevarat va spun voua, fratilor intru creier: ori sens, ori intimplare. Cale de mijloc doar in filme este :) :wink: