Toate statisticile arată că societatea şi națiunea română sunt codașe din punctul de vedere al competitivității internaţionale. După părerea multor analişti, cauza acestei slăbiciuni este lipsa „caracterului” la marea majoritate a concetăţenilor, şi nu lipsa competenţelor profesionale.
Este vorba de lipsa „educaţiei” (morale), nu de lipsa „instrucţiei” (ştiinţifice etc.). Chiar dacă se poate discuta cât de mare sau de mic este gradul de competivitate al românilor, în speţă al absolvenţilor sistemului nostru de învăţământ, din punctul de vedere al pregătirii lor profesionale, e însă indiscutabilă lipsa generalizată a unor trăsături de caracter cum ar fi: politeţea, hărnicia, perseverenţa, rezistenţa, cinstea, demnitatea, responsabilitatea, solidaritatea, toleranţa, altruismul, curajul, creativitatea, patriotismul şi altele. La concetăţenii noştri este spectaculos contrastul dintre preponderenţa preocupărilor pentru interesul personal şi lipsa oricărei înţelegeri pentru avantajele intereselor comunitare.
În plus, la majoritatea populaţiei este de remarcat nivelul extrem de scăzut al capacităţii de efort fizic, din cauze ca: sedentarismul, obezitatea şi lipsa de educaţie igienică, care fac, printre alte nenorociri, ca românii să fie spectatori şi nu practicanţi ai sporturilor de sănătate.
Din păcate, din informaţiile media rezultă că toate eforturile şi iniţiativele din ultima vreme pentru reformarea învăţământului românesc s-au referit (aproape) numai la componenta instrucţională şi deloc la cea educaţională, a formării caracterului.
Eu consider că formarea caracterului tinerilor este problema prioritară a învăţământului nostru, fără de care însuşirea oricărei ştiinţe sau competenţe profesionale poate fi în cel mai bun caz doar o pierdere de vreme, iar în cazul mai rău – un dezastru social. Fără o măsură drastică în acest sens, românii riscă să devină (sau să rămână) servitorii şcoliţi ai europenilor!
Şerban Derlogea, Educarea caracterului cu ajutorul aventurii programate
luni, 6 iunie 2011
Educarea caracterului cu ajutorul aventurii programate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Şcoala se ocupă cu instruirea. "Educaţia", "formarea caracterului" îs jobu' familiei - chestie pe care părintele care-şi lasă copilul de capul lui (indiferent că la calculator, la teveu sau aiurea) o uită bucuros. Faza asta cu "şcoala trebuie să educe" e neasumare a responsabilităţii din partea părintelui. Profu' de geogra n-are cum să "educe" şi "formeze caractere" în 2 ore pe săptămână. Şi la fel toţi ceilalţi profi. Şi nici măcar dirigu' într-o oră pe săptămână. Copilul petrece 6 ore pe zi la şcoală, restul de 18 (opşpe!) ore le petrece în familie. Acolo se formează copilul, prin ceea ce vede şi aude în mediul ăla - la mama, la tata, la bunica, la nea Costel.
"Educaţia", "educarea", "formarea caracterului" e simili îs jobu' vostru, stimabili părinţi, intre-vă bine-n cap. Dacă copilu' minte, e leneş, vorbeşte urât, nu cedează locu-n autobuz pentru doamne bătrâne operate etc e-n primu' şi-n primu' rând vina voastră, nu a profului de chimie.
Pai da, corect!
Dar asta numai pentru ca profu de chimie Funeriu inca mai calculeaza viteza pumnului noaptea, pe la OTV.
Igas macar si-a dat bacalaureatul, fie si la 24 de ani...
Saracul Attila, cum il chinuie pe el familia civilizatoare, cu lapte si Mozart... ... ...
@ Diacritica: ba eu cred ca este numa vina profesorilor. Mai ales profesorilor de chimie. Stii cum spunea unul din marele caractere ale acestei lumi: cind aud de chimie, imi vine sa pun mina pe pistol :)
@ Dragos Bora: Attila? Mozart? Unde? Cind? De ce? Mie de ce nu mi-a spus nimeni? Cine tortureshte in halul asta bietul suflet sensibil? :blink:
Scoala se ocupa si cu contruirea unui mediu controlat in care se pot exersa competentele si competita ! asta lipseste - nu ai cum in familie sa inveti cum sa concurezi cu 2000 de oameni si sa fi ala 1 care castiga! nu ai cum sa inveti cum sa pierzi si sa castigi la urmatorul concurs! asta e singurul motiv pentru care din punctul meu de vedere mai are sens institutia de invatamant gen grupat un colectiv impreuna, in nici un caz nu e scopul scolii sa ofere informatii, instruire, etc. Astea cu informatiile se descurca copilu si singur!
http://www.youtube.com/watch?v=crZnNXeBxuk
o sa iti placa - de pe la secunda 36. sa vezi tot un fel de do - aapo de construit caractere !
Caracterul, educatia si altele asemenea sint componente ale bunãstãrii? Intreb si eu, pen' ca tocmai ce zise presedintele Romaniei ca "Nu statul este obligat să ne asigure bunăstarea, ci ne-o asigurăm fiecare.".
---
Revenind la cele serioase, la Attila.
Parinti degenerati ce sinteti, ia faceti-i copilului un noroi din vreo 10 litri de bere ieftina (PET-urile tot acolo le aruncati, sa se simta fix ca-n Romania), aruncati-i juma de kil de samantza si puneti-i niste Gutza.
Lapte si Mozart primesc mistretii de pe domeniile de vanatoare habsburgice.
@ Dragos. In 1982, aflat la Budapesta,pusti de 14 ani fiind, am prins o sopirla care se sorea pe o gramada de nisip de pe o straduta care dadea spre strandul Dobay.
Nu i-am facut rau, evident. Chestia este ca au aparut doi politisti unguri, m-au vazut cu sopirla in mina, si m-au luat la rost sa o eliberez. O lectie pe care nu am uitat-o nici acum.
:) Cu alte cuvinte, in Ungaria si Politia face educatie, nu doar scoala
(si parintii). :)
"La noi" scoala cred ca trebuie privita ca un camp de lupta. In care trebuie sa supravietuiesti. Sanatos la cap adica. E am reusit (sper!) avand scopul scolii clar in minte. All the times. Am facut si ceva victime pe parcurs, dar se poate si fara. Pe fratimiu insa sistemul l-a invins. Asa ca stiu ambele fetze.
Cat despre profele de chimie, o da!, ar trebui banate. Eu am avut una diriga. A fost extrem de..."de chimie" pana a aflat ca e eleva lui unchimiu la universitate (avea fata inclinatii artistice, deh:)
Trimiteți un comentariu