Există o tensiune între modernitate și natură.
Omul modern, prea recent ieșit din copilăria relației sale cu natura, din zona întunecată și rece de frică datorată lipsei de putere în fața stihiilor, a lupilor, leilor, virușilor, apelor nămoloase, frigului, distanțelor, dă acum dintr-un exces într-altul.
De unde pînă atunci se închinase la natură ca la o zeiță prea crudă și capricioasă, care îi ia gîtul și viața dacă nu joacă după regulile ei bezmetice, "necivilizate", acum omul, plin de o putere pe care încă nu știe să o stăpînească, dă în teribilismul adolescentului care crede că tot ce zboară se mănîncă, a moldoveanului din bancuri care trening are, o leacă de bătaie știe, ce-i mai lipsește să cucerească lumea?
Și dă-i și cucerește-o.
Și dă-i și fute-o, cu fierul, cu curentul, cu plugul, cu motorina, cu digul și cu barajul, cu ordonarea cea carteziană și cu defrișarea cea lucrativă. Omul, cu bățul mare al tehnologiei în mînă, face ce i-a făcut lui natura atîtea secole înainte: o fute. Metodic, eficient, după principiul "more is better".
Ăsta este omul modern, asta este consecința revoluției industriale și, mai apoi, a tuturor descoperirilor din secolul XX. Mai tare mai repede mai iute. More more more. Dă-i dă-i dă-i.
Acolo am fost? N-am fost! Atunci să mergem. Să cucerim. Să cartografiem. Să lăsăm pete de motorină. Să facem mine. Să luăm peștii. Să tăiem copacii. Să murdărim apa.
Am fost la Polul Nord? Nu, căpitane! Atunci să mergem! Unii din noi vor muri, dar restul se vor bucura cu asupră de bucurie aprigă și arogantă.
Am fost sub Polul Nord? Nu, căpitane! Atunci ce mai stăm? Băgați benzină în submarine, băgați curent, băgați atomi în reactoare, avem niște lanțuri muntoase de sub hăurile de ape de hălăduit, să înfigem steagul de fier și de plumb în ele, să le căutăm de hidrocarburi, să ne jucăm de-a războiul și de-a cercetașii pe sub ghețurile cele veșnice care în vreo douăzeci de ani nu vor mai fi veșnice, că le topim noi cu entuziasmul modernității noastre.
Am fost în Amazon? Am fost, căpitane! De trei sute de ani am ajuns acolo! Nu-i nimic, mai mergem încă o dată, să trecem vaporul peste deal, să facem filme despre asta, să cînte opera în junglă, să aducem o odă superbiei noastre de oameni avîntați și năvalnici și preaplini de otrava cutezanței noastre. Să futem indienii, să le dăm pojar, să mîncăm maimuțele și să facem pantofi din caimani.
Am fost pe Lună? Nu căpitane! Ce mai stați, oștenii mei! Pe cai! Pe iepe! Pe rachete! Să mergem să ajungem unde n-am ajuns niciodată, să cercetăm, să prindem, să anchetăm, să cuprindem, să mapăm, să desenăm, să explorăm, să exploatăm, să futem. Natura e umedă, ne vrea. Încă mai sînt colțuri de natură virgină. Să o luăm cu de-a sila. Virginitatea dăunează grav sănătății mentale a oamenilor civilizați. Să știm totul să cunoaștem totul, și mental, și biblic.
Ei, vedeți voi, dragii moșului, dincolo de acest exces de retorică cvasi-nietzscheeană pentru care vă rog eu domol și politicos să-l scuzați pe Turambar, că a cam băut prea multă cafea și i s-a urcat în degetele de la tastatură, mai avem o problemă: cea a timpului desfășurării acțiunii.
E vorba despre divergențele de proces. Despre diferențele dintre sălbaticii vechi și cei noi. Dintre noima și logica occidentalului obosit și îmbuibat și leneș, degrabă dedat loisirului post-modern, post-materialist, dedat morții datoriei și obligației fericirii, așa cum teoretizează teoreticienii în cărțile lor de teorie socială, și sălbaticii cei noi, mult mai recent dedați la gustul dulce de fofoloancă de natură asuprită, cucerită, încălecată cu sucul de motorină și de rugină al puterii tehnologiei modernității.
Și aici, după acest lung intro de exces de limbaj poietico-sociologic, intrăm fix în miezul problemei, în actualitate, în contemporaneitate, în politică și în subiectele zilei, alea cu frunza și cu brandul de țară.
Aici vroiam să ajung. De-aia v-am chinuit cu căpitanii și cu Polul Nord și cu Amazonul și cu Luna și de-aia am abuzat de verbul "a fute" într-un context altminteri de registru lingvistic cît se poate de elaborat, alambicat, vorba lungă și complicată, moartea pasiunii. Ca să vă povestesc de ce, de fapt, nu va merge strategia de turism.
Nu va merge nu din cauză de frunză furată au ba. Nu va merge nu din cauză de Udrea ori de spumele de la gură pe care le fac spumiștii de servici, lătrăii politici de la Realitatea și de la Antena 3. Nu va merge nici măcar din cauză de lipsă de pricepere de aplicare ori de lipsă de infrastructură ori de nișare prea îngustă, așa cum Brăduț Florescu, acest guru al publicitarilor faux-zen și post-materialiști și aroganți și gotici și triști, vine să argumenteze într-un articol altminteri bine susținut ideatic.
Strategia de turism de țară nu va merge, nu va funcționa dintr-un motiv mult mai simplu, mai adînc, profund, intens.
Știți voi remarca aia amară, dar atît de adevărată: "Ce țară frumoasă, păcat că-i locuită?"
Ei bine, de-aia nu va merge. Pentru că e locuită. Locuită de români. De români care de-abia recent au dat cu adevărat de gustul modernității, al vieții după principiul "more is better" și al plăcerii sadice de a fute natura.
Codrul, frate cu românul? Neeah. Asta nu se mai aplică de cînd au dispărut ultimii haiduci din țară. Acum românul este călăul cu drujbă, iar codrul e victima. Drujba ar trebui să fie simbolul național, nu frunza de stejar, aia de pe tricourile băieților de la rugby și pe care și CEC încearcă să și-o bage în sîngele lui de marketing.
Drujba este simbolul modernității la români. E din fier, scoate fum, e eficientă, al naibii de eficientă, e populară, al naibii de populară și fute natura.
Știu, știu. Ați obosit deja, alții deja v-ați oripilat la citirea repetată a acestui cuvînt nasol, grosolan, mîrlănesc. "A fute" zgîrie urechile pudibonzilor și pudiboancelor. Însă atît ca și sens, cît și din punct de vedere al coloraturii stilistice, acest cuvînt e cel mai potrivit, semnifică cel mai bine relația omului, în general, și a românului, în particular, cu natura. În consecință, îl voi folosi ad nauseam dacă este cazul, cum ad nauseam folosește și mîrlanul de la Telega sau de la Vatra Dornei sau de la Borsec drujba spre aneantizarea codrilor din România.
Și astfel mă întorc la turism.
Occidentalii pe care noi vrem să-i prindem în plasa de fum și de părere, de vorbe amăgitoare a campaniei de marketing sînt trecuți de modernitate. S-au plictisit de ea. În occident modernitatea e un cuvînt obscen, așa cum e pentru urechile voastre "a fute". În occident acum lumea e post-modernă, post-materialistă și dedată altor plăceri. Oamenii și societatea încearcă să facă pace cu natura preafutută, să-i tămăduiască fofoloanca cea zdrențuită și să o readucă la viață și la virginitate, dacă se mai poate așa ceva.
În consecință, după decenii de diguri și de baraje și de drujbe și de violuri tehnice, acum occidentalii sînt koșer cu natura și vor simplitate, autenticitate, armonie, rîulețul care curge prin mijlocul camerei de hotel, faux-zen și feng șhui de masă, verde și stele și alte alea alea pe care pînă acum o generație le-au călcat în picioare cu bucurie și iresponsabilitate, mînați de demonului lui "more is better". Acum occidentalii sînt (mai) bătrîni și (mai) înțelepți și caută în experiențele lor de turism comuniunea omului cu natura.
Drept pentru care, deși îmi voi atrage nenumărați critici și acuze de părtinire, vin și zic: concluzia cercetării și chiar și execuția conceptuală și vizuală a brandului nu sînt greșite. Aia vor străinii. Chiar aia vor.
Problema este că românii, cei care teoretic trebuie să-i întîmpine cu pîine și sare pe turiștii prea dornici să-și lase icrele de bani pe meleagurile noastre eterne, plaiul, dorul, poteca, alternanța deal-vale, matricea seculară, cărarea, doina, alea alea, nu vor asta.
Ei vor fix pe dos. Ei nu vor simplitate și faux-zen. Ei vor turnulețe baroce. Ei nu vor lemn și piatră și minimalism. Ei vor tablă și fier și asfalt și mult mult beton, cît mai mult beton, dacă se poate, vă ordon betonați toate curțile, să nu mai rămînă fir de iarbă în nici o curte, să nu prind picior de nisip și urmă de noroi și fărîmă de pămînt, să punem beton peste tot, tovarăși.
Românii, cînd te primesc în pensiunea lor de trei rahați din Bran ori din Moeciu ori de la Rînca ori de la Sovata unde-și mărită unguru fata te servesc cu mîncare de la Metro, și sînt foarte mîndri de asta: semn că s-au ajuns – pot să își facă cumpărăturile de la Metro ori de la Carrefour, un magazin străin, ai văzut, are și doi de rr în titlu.
Te culcă în camere unde au ferestre de termopan și unde au dărîmat vechile sobe și au pus calorifere și încălzire centrală, și sînt foarte mîndri de asta – e modern, e eficient, e curat, nu se mai face mizerie în casă.
Te primesc în curți de beton, și sînt foarte mîndri de asta: nu se mai face noroi. În curți zac mașini mari, și sînt foarte mîndri de asta: în sfîrșit, avem și noi mașină.
În curți sînt vile de-alea de neam prost, cît Pentagonul de mari, și sînt foarte mîndri de asta: are două camere în plus decît are vecinul, care și el a făcut bani tot la muncă în străinătate, dar eu am fost mai priceput / muncitor / șmecher / deștept decît el și am cîștigat mai mult și acum trebuie să vedeți cu toții că eu am cîștigat mai mult și că sînt mai șhecher / muncitor / alea alea.
Înțelegeți? Logica lui "more is better" se potrivește ca nuca în perete cu logica simplității și autenticității pe care fals zeniștii din Occident o caută în hălăduierile lor prin lumea asta cea lipsită de eleganță Zen.
Iar această contradicție între ce vor străinezii și ce vor să le ofere românașii noștri verzi și cu drujba tatuată pe piept nu va dispărea azi-mîine. Pentru că e greu, e inerțial, durează mult să-ți schimbi scufița valorică, să fii altfel decît poftele, patimile, nevoile, aspirațiile, resentimentele și celelalte emoții negative și pozitive a căror sclav ești azi.
Nici nu mai pun la socoteală toate celelalte instanțe în care întîlnim această discrepanță. PET-urile zvîrlite în natură. Copacii tăiați de la jumătate. Șantierele neterminate de prin toată țara, răni deschise, mustind a urîțenie și a lipsă de considerație, ori urît cicatrizate.
Rugină pungi de plastic lucruri aruncate de-a valma case netencuite lume prea multă și prea zgomotoasă mici grătar cărbuni cumpărați de la benzinărie mașini pe marginea apei mașini băgate pînă în buza valului mașini urcate sus în golul alpin motoscutere de-alea pe trei roți cu care se fac curse prin pădure muzică dată tare culori tari voci tari.
Totul tare tare tare. Mult mult mult.
Voi nu înțelegeți că această apetență pentru tare repede și iute, pe care mulți dintre noi o deplîng, este de fapt o consecință a poftei adolescentine a românului pentru modernitate? Pentru puterea fierului pentru priceperea benzinei pentru curentul electric și pentru motorul în patru timpi și pentru minunățiile electronicii? E vorba de iubirea de tehnologie de plăcerea sadică pe care o simți cînd stăpînești cu mare priceperea ta de stăpîn necruțător ființa mai slabă copacul lemnul iepurele căprioara.
E vorba de pușcă. E vorba de drujbă.
Cît timp nu ne iese nevoia de drujbă din inimă, nu avem nici o șansă să aplicăm acea strategie. Pentru că e un soi de Catch 22, de cerc vicios. Vrei să-i duci pe străini în natura cea nealterată? Atunci trebuie să le faci drum și atunci hoarde de români moderni și nesimțiți vor da puhoi pe aceleași drumuri, cum s-a întîmplat la Diham la Babele la Rînca în Ceahlău la Băile Herculane chiar și la Omu. Oriunde ajunge drumul asfaltat, ajung și hordele nesătule, moderne și nesimțite dupa standardele noastre post-materialiste de munțomani triști și puțini. Iar hoardele nesătule vor fier beton mici pușcă muzică tare distracție "la maxim" mașina cu boxele scoase afară grătarul de fier micii în țiplă de la hipermarket muzica de la curentul mașinii.
Vedeți? Toate elemente ale modernității: iubirea de tehnologie, apetența pentru plăcerea "ușoară", lejeră, pentru ușurință, pentru viața făcută ușoară, nu grea. Toate consecințe ale relației de subordonare față de natură a generațiilor dinainte: sărăcie, război, foamete, lupi, stihii, vînt, frig, întuneric, inundații.
Pentru românul cel modern, cel cu apetență pentru plăcerea "lejeră", fără efort, specifică modernității, căutarea dificultății cu orice preț în timpul liber i se par chestii nefirești, mazochiste, sci-fi.
"Cum, tu te duci pe munte să mergi cu ruscacul în spate și să te plouă să te întîlnești cu ursul să dormi la cort să nu ai unde să te speli să te caci, iertată-mi fie expresia, să nu ai cearșafuri curate?"
"Cum, ție nu-ți place la mare la All Inclusive, acolo unde poți să mănînci și să bei pînă crăpi???"
"Ce găsești tu frumos la satele alea izolate, unde nu au curent electric? Vai de mama lor de amărîți..."
"Cuum? Ție nu-ți place la distracție în club, la muzică, unde ne simțim bine la maxim???"
Cît timp patronul de hotel și recepționerul și apropitarul de pensiune și de cabană și de resort și de ce mama dracului mai este prin turism încă pune astfel de întrebări, atunci turismul românesc pentru străini făcut dupe principii științifice de marketing și de brandingul tristeții mele va da rasol.
Iar eu mă rog la Doamne Doamne de un singur lucru: să nu facă drum pînă sus în creasta Pietrei Craiului. Să nu asfalteze drumul spre Plaiul Foii, că și așa s-au făcut puzderie de pensiuni pe acolo, care mai de care mai mîrlănească și mai în contra firii mele minimaliste și post-moderne și post-materialiste și faux-zen.
Dar stați liniștiți: pentru cei care ați fost pe-acolo, știți că e foarte greu. Nu se va face drum în Piatra Craiului prea curînd...
:wink:
vineri, 30 iulie 2010
Despre turism în vremi de modernitate mîrlănească
Scris de Turambar at 15:21
Etichete: Antropologie, Responsabilitate sociala, Romania, Scriitura, Sociologie, Stari si zile, Turism
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
31 comentarii:
Cleva' an' darlin' ol' man, ai avea tu dreptate ashea, globally rotating, cu doo mici stelute:
*) -- executia vizuala nu transmite, da' deloc, ideea de salbaticiune. Pardon, salbaticie. Transmite ideea de kitsch. :)) Deci n-are treaba cu reprezentarea ideilor bune pe care asa elastic le-ai prezentat dumneata, cel mai iubit dintre bloganteni, in multele randuri. =))
*) -- chiar daca ar transmite ideea de natural, de nearanjat occidental etc., ar fi, precum singurel ai aratat, un mare bullshit, o gogomaneala, pen'ca naturaletea e dusa fix la dracu', tot pe baza de kitsch, adiCA COmbinatia intre simplitatea sora cu natura si semimodernismul implantatului de termopane in buric de casuta taraneasca fosta draguta, devenita ieftinosag de prost gust.
Pot insa si eu sa afirm ca executia vizuala este corecta, dar venind dinspre alta locatie a punctului de analiza: e corecta pentru ca e kitsch-oasa, ca mai toata tara. :))
Plecasem catre peninsula hispana. Ca un tugulan ce sunt ma minunam de Milano, de Alpii austrieci, de tot si de toate. Ca un pusti ce s-a jucat cu pistoale de lemn si ajunge intr-un magazin de scule de airsoft.
Dupa o luna imi era dor de rahatul de acasa. De sotie, de copilul nenascut, de vorba romaneasca. Ma saturasem pana in gat de paela si tortilla, de creveti si crabi. Nu mai vroiam bere rece irlandeza. Uram frigul din Carrefur si 40 de grade afara. Nu am urat iahturile din Cerbere si nici minunatul Monaco. E frumos vestul, dar e urat daca treci de pojghita.
Cand ma intorceam, priveam altfel Alpii. Francezi, italieni sau austrieci, toti, absolut toti erau imbracati in plasa de sarma. Nu creste nimic in plasa aia. Is cheliosi si urati ca naiba. Nu am vazut un fazan, ce spun eu fazan, o curca, o gaina in satele lor.
Evident ca iubesc confortul, sapunul, pasta de dinti, apa calda, strazile curate si pomisorii aliniati, unde nimeni nu fura portocalele de pe bulevardele mediteraneene.
Mi-a placut sa stau in hotel francez cu 38 de euro la o aruncatura de bat de mare. E misto.
Dar mama cum m-au bufnit lacrimile cand am revazut satele transilvane. Casa e casa, pamantul e pamant, sunt vaci si brazi nu beton.
Betonul e misto, dar nu la curte. E bine sa ai WC-u modern si la buni daca s-ar putea, dar nu vreau sa nu puta. In galati cand miroase a baliga, cand cainii isi imprastie raia langa bloc innebunesc, dar nu vreau urbanism la tara.
In apuseni am ramas uimit cand mosul ce imi dadu mana mi-a zis doamne ajuta. Acolo unde slavul DA nu exista. Vulpea ma saluta de pe celalalt versant. Ma minunam cand vedeam grajdul vacii ca o fortareata plina de cuie, sarma ghimpata si siteme de a inchide animalul.
Jos in albie era atata rumegus ca puteai incalzi un sat intreg si niste smecheri faceau case spre Baisoara.
Merita sa aratam alpinistei cu tocuri de cinspe locurile astea?
Stralucitorule, ai dreptate. N-o sa putem niciodata sa intelegem ce vor pentru ca privim prin ce vrem noi. Tare inteligent trebuie sa fie, cum e danezul ala care aduce nemti in satele sasilor, sa lasi lucrurile in pace si sa aduci oamenii la coada vacii, sfanta coada a vacii la care o sa ajungem iar, ca vrem sau nu vrem.
Micul din plastic si tuica naturala sunt lucrurile intre care tara asta sta intinsa ca Ioan Voda cel Cumplit intre camile.
Ca de fapr deja avem doua tari, e tare frumos si trist sa te plimbi intre ele. De, baieti de la tara.
@ TOTG: Din pacate, nu alpinistei trebuie sa i le ascunzi. Te lasi si tu coplesit de isteria mediatico-politica. Nu despre Udrea este vorba in propozitie, ci despre bizonul roman. Lui trebuie sa-i ascunzi Muntii Apuseni. Cam greu, galatzeanule. Cam greu. Sint multi, sint prosti, sint vehementi si perseverenti in agresivitatea lor, sint moderni si dornici de loisir cum au vazut ei in Neckerman.
Sint multi, bre, sint multi. Nu Udrea e problema, ci boborul.
:(
@ Dan Selaru: Neah. Nu mai ajungem la coada vacii. Au trecut vremurile alea romantico-sarace. Acum stam in fata calculatorului, chiar si la tara. Din ce in ce mai putini oameni cresc vite in gospodarii. E o pricepere in scadere. Ne modernizam, bre, ne modernizam... :(
Ai rabdare, poate nu generatia noastra. Dar urmatoarea? La 7 ani fiica-mea deja creste gaini si iepuri. Si o sa aiba si calculator.
Turambarre nu stii cand asta iarna le culege pe tanti cu tocuri prin vai si prapastii? Iesisera din SUV sa simta vantul incolacindu-se.
La naiba cu Udrea, pierdem esentialul, vrem sa le aratam la altii cat de misto e Romania si avem grija sa ne cacam pe plaja. Aici e buba. Aici turbez. Fiica-mea de trei ani imi da hartia de la gogoasa sa o arunc eu la cos ca nu ajunge. Alex poate ca e mai marisor. E o chestie simpla, cand 50 de insi arunca pe jos si te privesc i ochi, ori pui mana pe bata ori le arunci tu, sperand ca rusinea doare si se insinueaza.
Lectia de majorat am primit-o la Cluj. Am aruncat pachetul de tigari la cos, undeva in centru. 18 ani, fite, aruncat cu bolta. Am ratat, nu ai ce face. O babuta la vreo 60 de ani de anisori s-a aplecat si a ridicat pachetul mototolit in tomberon. M-a privit in ochi 2 secunde. De atunci nu ratez niciodata cosurile. Plec cu ambalaje, servetele si hartii in buzunare. Le desert si eu numai in toberon sau la cosul de acasa. Iar ai mei copii nu vor rata niciodata cosurile.
Ce zici de asta?
http://bradut-florescu.blogspot.com/2010/07/welcome-mr-marco-polo.html
Bine scris.
@ Dan Selaru: Vezi ca l-am trecut la link deja. L-am citit. Mi-a placut, desi el ajunge la aceeasi concluzie pe o cale oarecum diferita - aia clasica, in care se deplinge lipsa infrastructurii.
Astepti (dupa 13h de mers cu trenul) traditia in Sighet: slana, ceapa si horinca. Horinca ramane, la slana ti se rupe eticheta in fata (sa vezi fraiere ca avem si noi Carrefour), iar ceapa taiata julien (ne-am modernizat, nu o mai taiem in patru).
Dupa Plaiul Foii, urmeaza platoul de Padis.
Cum era cantecul ala? Adio, pica frunza!
Corect. Lung da' la obiect... ;-)
Pai sigur ca romanul n-a ajuns la postmodernism si vrea tare tare tare. E si normal. Nu se pot arde etapele decat cu sacrificii si hotarare. Trebuie sa trecem prin epoca lui All Inclusive ca sa ajungem la minimalismul occidental. Din pacate nu suntem nici macar acolo deocamdata. Eu as incuraja mai degraba o parcurgere temeinica si rapida a tuturor etapelor.
Acu' mai e si o alta chestiune..., ca... e simplu de zis..., well, "simplu, taranesc, natural, Adam si Eva, ingerul a strigat etc.", numa' ca... rusticul si simplitatea nu se confunda cu mizerabilul. Ori lipsa de igiena nu are scuze nici de unele. Eu vreau sa va spun ca alien-ii care-au fost prin Romania si cu care am discutat impresii and shit nu s-au plans atat de lipsa de infrastructura cat s-au plans de JEG. Mizeriile de ps strada sunt fix tranta, lipsa de igiena bazala primeaza insa. Adica... e bine sa te duci sa mananci o treaba traditionala romaneasca, da' nu din farfurii stratificate prin depuneri de nespalate resturi alimentare traditionale romanesti. E frumoasa chiar si vestimentatia traditionala romaneasca..., mmmda' nu in combinatie cu duhoare de nespalat. Uite AIA e emanciparea necesara. Cata vreme suntem in continuare pe ultimul loc la consumul de sapunuri, detergenti si pasta de dinti, sanatate si-un praz verde, putem sa ne facem si jungla carpatoida, si follow-up la Singapore, ca tot o tara de jeg si de jeguri ramanem.
@ Molie: Adio, pica folia de plastic :(
@ ZaffCat: cind vreau sa spui chestii nu o pot face decit lung si alambicat. Asa mi-e soarta si blestemul. Call me Verbal. Verbal Klimt.
:)
@ Ipo: Termenul corecto-pretentzios este "post-materialism". Cind lumea se satura de mult mult mult repede repede repede iute iute iute tare tare tare si de coshurile cele grele din supermarket si de rosiile cu gust de plastic si vor sa-l redescopere pe Iisus si pe Buddha si sa guste ceai de urzica si sa faca yoga si sa asculte cum curge riul linistit si cum cinta balena in valuri.
Din pacate, Iisus e mort de 2000 de ani, nici Buddha nu se simte prea bine, coshurile grele au atasate de ele catuse si nasoii au svirlit cheitzele, roshiile sint cancerigene, nimeni nu i-a invatzat pe orasheni cum sa culeaga urzicile fara se se piste pe minutzele lor fine si delicate, la yoga itzi amortzesc incheieturile de occidental gras si puhav si bashinos, riul e plin de motorina iar balena e demult facuta conserva de hrana de ciini.
:(
@ Anca: he. he he. Aia e o componenta pre-moderna, pe care o mostenim impreuna cu brinza varza minzul si cu conserva de viezure de la stramoshii nostri scitzii si alte neamuri tziganeshti care populeaza aceste paminturi sfiinte de doo mii de ani si restul decenii.
Pardon: nu decenii. Corect se spune deceneee.
:rofl:
Pai daca de genetica nationala tine, atunci chiar nu-sh' are sensu' aruncatul cu banii pe brand-uri de trib. Suntem condamnati sa ne vizitam numa' noi intre noi. =))
:) Fii te rog corecta in ecsprimarea ta stiintifica: nu sa ne vizitam, ci sa ne mirosim noi intre noi.
:)
Sa stii ca eu am fost mai cuprinzatoare -- in vizitele alea sunt incluse si mirosurile, si servirea infectioasa. =))
@Turambar
referitor la acest citat din postul tau:"...concluzia cercetării și chiar și execuția conceptuală și vizuală a brandului nu sînt greșite..."
Am citi presentare .ppt de pe blogul lui Bradut Florescu, slideul 6:
"Concluziile majore ale cercetării
1. Cunoştinţele despre România şi asupra elementelor de diferenţiere sunt mai degrabă reduse;
2. Personalitatea României se potriveşte cu cea a unei bune destinaţii turistice;
3. Potenţialul în cadrul pieţelor sursă este unul bun;
4. Grupul de potenţial principal pentru România este diferit de cel al călătorului mediu;
5. Cele 6 produse selectate oferă un potenţial bun de creştere şi dezvoltare;
6. Potrivirea între cerinţele grupului de potenţial principal şi oferta turistică a României este excelentă;
7. Natura este elementul principal care ar trebui evidenţiat pe piaţa externă."
Daca scot cuvantul Romania din concluzii si pun tzara X nu vom gresi cu nimic.
Cred ca strainii studiati stiau mai multe puncte slabe despre turismul din RO decat lasa sa se vada din studiu si nu e corect si nici util sa coafam metodologic cercetarea.
Eu nu cred intr-un studiu de branding care nu prezinta onest punctele slabe in concluzii.
Doar punctul 1 ar putea fi, cu multa rigurozitate, considerat ca singurul punct slab si ala este tot foarte pozitiv pentru meseriashi.
Ma hazardez sa afirm, pe baza extraodinarei intuitzii de presimtzire care imi carcterizeaza modesata-mi personalitate deosebita ca, din pacate, chiar premisa cercetarii a fost voit aleasa pentru a nu deranja.
Fiecare cu parerea lui.
A, btw: vezi ca faci confuzia intre "metodologie" si "concluzii". Cred ca vroiai sa te referi la "coafarea concluziilor", din felul in care iti sustii argumentele. Metodologia e aia cu intrebarea "cum facem". Despre ce circotesti tu tine de intrebarea "ce facem" (si, implicit, "ce descoperim").
hmm: transalpina necirculata, transfagarasan inchis majoritatea anului... nu simt prea tare pericolul asfaltului.
cat despre empatia asta cu post-modernitatea ... e de vazut cat si cum va functiona ea. Daca ar fi cum zici tu, pozitionarea lansata ar insemna ca ... juma de job ar fi facut :) Caci din multimea de locuitorii de la poalele carpatilor s-o gasi vreunul din cititorii tai, sau poate tu, sau poate altii ... care sa le dea postmodernilor ce vor ... s-atunci s-or mai schimba si termopanelele si celelalte.
Frica mea e ca nu cumva inclusiv miza pe "explore" si largirea la "carpati" sa nu fie totusi o palarie prea straina pe care nimeni sa nu fie dornic s-o puna pe cap.
Se prea poate ca obsesivul "nu ne vindem tara" sa fi lasat sechele care sa "sperie gandul" ca tu, eu, dan, tog etc am putea macar incerca s-o "vindem" unor persoane concrete, pentru sume concrete, pe durate concrete, in locatii concrete.
:) E o tensiune antropologica aici, Cristi. O nedumerire de-aia adinca, precum nedumerirea lui Montesquieu "Cum poate cineva sa fie persan?"
Pe de o parte, bastinasii se mira dispretuitor: Cum pot, dom'le, astia sa fie atit de naivi si de copii mari si sa vrea tot soiul de rahaturi vechi si dificile si sa nu se bucure ei de binefacerile unui trai lejer, imbelsugat, cu ceafa de porc, cartofi prajiti, termopane, beton si distractzie la macsim?
Pe de alta parte, turistii se mira si ei, poate la fel de dispretuitor si nevenindu-le sa le creada ochilor: "Cum isi pot inchipui astia, dom'le, ca ce ne ofera ei, toate bicisniciile astea de carpete pe pereti cu caprioara la izvor si cu cerbul si cu rapirea din Serai si toate chestiile astea de artizanat in masa cu Dracula, cum cred ca ne pot pacali ca sint "autentice"? Autentice my ass. Get me out of here. I wanna visit Kilimandjaro, or the fjords of Norway".
pai ... "tensiune antropologica" e normal sa existe cand vorbim de explore :) si pana la urma tensiunea asta exista in orice fel de turism. Discutia e daca exista resurse (nu zic inrastructura :) ) sa nu faci din problema "celuilalt" o bariera de netrecut.
Ca altfel ... si de-ai inlocui carpeta cu photoframeuri care sa puna imagini "dupa client", ... si de-ai inlocui betonul cu iarba "necalcabila" .... tot o sa te lovesti de tensiunea antropologica :)
Bravo Turi,
Da in ei, sa sa-nvetze minte (te-ai gasit, da macar vezi ca simte, Kitchul peduncular da Mogular!).Da si baga-le-o, mingea ovala sa le-ajunga!...Or vedea ei in viitor unde!...Noi stam si vedem cum Anca are dreptate,ca d-aia e si "adevar si dreptate", sa sa respire de catre toti!...Sa-i..., daca nu puteti taia frunza lu Udrea, frecati-o ca e de "menta"!...Ce balamuc o sa iasa dintr-o frunza, stai sa vezi!...M-ati bagat in "antropologic", parca vad ca fierbetzi omu, il descarnatzi si-apoi cu-n "spot" da laser d-ala mic da mana, expozatzi pa unde sa vede la "omu" gaura mica, da nu-i incape circumvolutiunile nici indesate!... Bravo Turi, desi n-am inteles nimic, ma simt obligat sa comentez si io ca prostu', macar d-ar fi voie odata, si numai odata, in vacantza parlamentara, macar?... Te pup Turi si toata lumea se veseleste de la Telega la Floresti si-napoi!...E un bairam pa DN1 si lateral da s-aude-n Corbu, da sa zgaltzaie ouale lu' Nastase!...Da ce te deranjaza pa tine ca turambolog?...
Nu ma pupa, ca ma uzi. Ciih! Pleaca de-aici! Scirbosule! La Floresti cu tine...
:) :rofl:
IAA Romania, UAPR si ARRP au luat, declara Victor Dobre, 10.000EUR pentru a asigura: calitatea si transparentza proiectului. www hotnews
Asa, sa adunam;)
0,73 bani+
10.000EUR
Egal- 10.000,13 EUR
Asa, acuma 897.789 EUR - 10.000,13 EUR = ?!
aşa, şi? care-i soluţia? trebuie început de undeva. doar în contact cu străinu' şi cerinţele lui se va adapta şi (sperăm) civiliza românu'. e un moment bun, se întorc mulţi căpşunari, care au mai învăţat câte ceva pe-afară.
şi eu cred că e imposibil să salţi de la sărăcie la postmodernism fo-zen. drumul trece obligatoriu prin credit cu bulentinu pentru frigider, maşină de spălat, plasmă, ca să nu vorbim de maşină (străină, dacă se poate). şi casă, dacă mai rămâne. "criza" tomna puse un pic de frână acestor porniri... zic că e un moment bun. măcar, nu mai rău ca alte momente.
de undeva trebuie început, o decizie (chiar proastă) e de cele mai multe ori mai bună decât nici o decizie (asta e din cărţi).
deci începem? lid bai egzampl.
(ce vreau sa zic cu intoarcerea capsunarilor... ne trebuie o masa critica de oameni care fac lucrurile "cum trebuie", pentru ca sa fie si ceilalti convinsi ca a respecta anumite reguli e mai in avantajul tau decat daca le incalci.
capsunarii presupun ca au invatat sa respecte aceste reguli, si macar o vreme o vor face si acasa - pana-i corupe majoritatea la loc. daca ar fi insa suficient de multi, si ar avea exemple (de-aia lid bai egzampl), poate se misca ceva in directia buna. uite, ca faza cu bicicletele prin bucuresti. s-ar fi gandit cineva la asta acum 3 ani? visat, poate. si uite ca se poate. tre' inceput mic, tinut tare.)
na ca m-a luat flama. noapte buna.
Vezi, daca nu era acest "a fute" mai ajungea pradatorul suprem in varful lantului trofic?
Mai facea el grozaviile pe care le-ai descris perfect?
Asa ca, nu mai da vina pe bobor.
Da pe cuvant. Daca nu era el, nu eram nici noi. :)
Vesnicia s-a nascut la sat, nu asa zice un clasic? Interesant totusi, ca acest clasic si-a facut studiile prin Viena...Nu sint sigur la care sat se referea.Ala austriac, sasesc sau cel din Scornicesti?
Textul lui Turambar poate fi rezumat pe scurt.
O futura si muri, de Vasile Alecsandri.
Trimiteți un comentariu