sâmbătă, 19 decembrie 2009

Cu chitara pre moarte calcand

Inchidetzi ochii. Aprindetzi-va o tzigara. Tragetzi adanc in piept.

Inchipuiti-va scena: un om batran, un om sarac, un om negru, un om care mesteca tutun in campurile incinse de soare ale Mississippi-ului. Un om care se gandeste la moarte. Un om caruia ii e frica de moarte. Un om care nu poate sa-si scoata moartea din cap.

Un batran care canta blues. Un batran al carui nume nu il vom sti niciodata. Si caruia ii e frica de moarte, ii e frica sa nu moara singur, sa nu moara printre straini. In vremurile alea cand nu erau nici spitale, nici asistenta sociala, ba chiar mai mult, nici macar libertate. Un sclav intre sclavi. Un batran intre batrani.

Un om care isi exorcizeaza frica de moarte prin cantec. Un om care asta ne roaga: nu ma plangeti, nu ma jeliti, doar sa ma duceti acasa, sa mor linistit. Sa pot sa mor in pace.

In my time of dying, I want nobody to mourn
All I want for you to do is take my body home
Well, well, well, so I can die easy
Well, well, well, so I can die easy

Atata vrea mosul. Faceti-mi patul de moarte, duceti-ma acasa si lasati-ma sa mor. Doamne domnishorule, Iisus craishorule, fa-mi patul sa mor.

Well, well, well, so I can die easy
Well, well, well, so I can die easy

Frica este cat se poate de puternica si de autentica. Situatia este una prin care, de-a lungul vremii, multi au trecut: si-au dorit din tot sufletul lor sa moara acasa. Orice, dar acasa.

Mosul a murit. Nu stim daca acasa sau printre straini. Nu stim daca a avut parte de-o moarte linistita. Cantecul, insa, nu a murit. Cantecul a ramas. Si s-a dus din gura in gura, dintr-un om cu frica mortii intr-altul. Si, pe la inceputul secolului, un alt negru, un alt om cu frica mortii in suflet, l-a luat si l-a cantat din nou. Si l-a inregistrat.

Omul, Blind Willie Johnson, a murit. Cantecul a ramas.

Ascultati-l. O sa va piara pofta de mancare. O sa va apuce frica de moarte.

Blind Willie Johnson - Jesus Make Up My Dying Bed


La ceva timp, la cateva zeci de ani - dar ce inseamna cateva zeci de ani in fata eternitatzii cea plina de moarte? - vine un altul si canta cantecul din nou. Un alb de data asta. Tot muritor si el. Pe la inceputul anilor '60. Tanar, dar trist. Tot cu frica mortii in sange. Bob Dylan, pe albumul sau de debut, unul din cele mai bune albume ale sale, if you want to know my humble opinion (albumul il gasiti aici).

Ascultati-l. O sa va piara pofta de dragoste. O sa va intristati si o sa va apuce frica de moarte.

Bob Dylan - In My Time of Dyin' (1962)



Si la si mai scurt timp dupa, la inceputul anilor '70, vin rebelii si schimba cantecul din nou. Tot despre moarte, tot despre frica. Dar ce frica. Dar ce furie a degetelor pe chitara. Ce superbie. Ce ambatz de tanar pentru care moartea e departe, departe, si doar chitara si pleata este vie.

Doamnelor si domnilor, Led Zeppelin - In My Time Of Dying. Cu chitara pe moarte calcand. Cu tineretzea stralucind. Cu pleata fluturand. Cu vocea tanguind.

Ascultati-l. O sa va treziti, o sa fiarba sangele in voi si o sa va revina furia de viata.

Led Zeppelin - In My Time of Dying
live, The Earls Court Concert, 1975, partea 1



Led Zeppelin - In My Time of Dying
live, The Earls Court Concert, 1975, partea a 2a


De unde am plecat si unde am ajuns. De la omul al carui nume nu il vom sti niciodata, care isi trage sufletul in fata mortii. Pana la superbia de semizei tineri si cu pleata si cu buricul gol, geniali si vii, care calca moartea in picioare cu chitara si cu vocea.

De-ar fi asa de simplu si in viata asta reala si necoafata... :blink:

* * *

IN MY TIME OF DYING
In my time of dying, I want nobody to mourn
All I want for you to do is take my body home

Well, well, well, so I can die easy (X2)

Jesus, gonna make up my dyin' bed.
Meet me, Jesus, meet me. Meet me in the middle of the air
If my wings should fail me, Lord. Please meet me with another pair

Well, well, well, so I can die easy (X2)

Jesus, gonna make up.. somebody, somebody...
Jesus gonna make up... Jesus gonna make you my dyin' bed

Oh, Saint Peter, at the gates of heaven... Won't you let me in
I never did no harm. I never did no wrong

Oh, Gabriel, let me blow your horn. Let me blow your horn
Oh, I never did, did no harm.

I've only been this young once. I never thought I'd do anybody no wrong
No, not once.

Oh, I did somebody some good. Somebody some good...
Oh, did somebody some good. I must have did somebody some good...
Oh, I believe I did

I see the smiling faces
I know I must have left some traces

And I see them in the streets
And I see them in the field
And I hear them shouting under my feet
And I know it's got to be real
Oh, Lord, deliver me
All the wrong I've done
You can deliver me, Lord
I only wanted to have some fun.

Hear the angels marchin', hear the' marchin', hear them marchin',
hear them marchin', the' marchin'

Oh my Jesus... (repeat)

Oh, don't you make it my dyin', dyin', dyin'...cough

4 comentarii:

Dan Selaru spunea...

Eu am citit initial, spre moara calcand.

Anonim spunea...

Pentru mine Led Zeppelin este o trupa de suflet mai ales cand ii ascult cu piesa Walla lote love. In
istoria muzicii pop/rock eu ii clas
ez cam pe locul trei dupa Beatles si Rolling Stones.

Turambar spunea...

Ierarhiile sunt irelevante si specioase si inevitabil false. Iar aici discutam despre moarte. There's no hierarchy in death. Just pain, and sometimes music.

Carmen spunea...

F interesant postul, incerc sa nu ma gandesc prea mult la moarte ca ma sperie, mi-a placut istoria acestui cantec :)