vineri, 29 mai 2009

Ca de obicei, presa e varză

Avem următoarea situație: un pod care trece peste calea ferată și care, din considerente de loc înghesuit și de bănuți puțini, este proiectat în așa fel încît să treacă razant peste linii, undeva la limita înălțimii dată de normativele tehnice. Dacă s-ar fi înălțat podul cu 50 de cm, ar fi trebuit să i se lungească și picioarele, dar mai ales și mai ales extremitățile, capetele unde șoseaua ajunge la nivelul solului. Alte expropieri, alte răvășeli în infrastructura subterană prost cartată, alt proiect, alte bătăi de cap și întîrzieri. Mult mai simplu este ca cealaltă instituție implicată, chiar și fără voia ei, în proiect, CFR, să mute cei doi stîlpi care susțin linia de înaltă electricitate un pic mai hacana, de-o parte și de alta.

Subiectul, din cîte am înțeles, a devenit foarte cunoscut datorită prezentării sale la Mircea Badea. Nu am văzut emisiunea, în general nu mă uit la Mircea Badea (chiar: cine este Mircea Badea?), dar dacă strălucitorul și karatistul scoate cîteva mii de oameni în parc, la un jogging absolut lipsit de ideologie, înseamnă că o fi ceva de putirința lui de formare a opiniei publice.

Drept pentru care, după ce subiectul apare în presă, mai vine un presar la follow up, că așa scrie la carte, nu? Therefore, un ziarist îi ia un interviu celui care a supravegheat proiectul de construcție, un inginer podar care, printre altele, predă și la facultatea aia a lor de drumuri și poduri.

În interviu, inginerul spune chestii absolut normale: de ce au mers lucrurile cum au mers, ce probleme de proiectare au avut pentru că rețelele subterane nu sunt suficient de corect mapate, cum au trebuit să modifice proiectul de mai multe ori, ce s-ar fi întîmplat dacă s-ar mai fi modificat acesta încă o dată. În cuvinte destul de clare, de o oralitate atinsă de indignare.

Ei bine, aici intervine marea pricepere isterică a făptuitorului de opinie, a strălucitorului de ziarist, care îi trîntește un titlu de coșmar (“Un interviu halucinant”) din care îl scoate vinovat pe drumarul ăla de toate necazurile și bubele în cap de la Decebal și Traian încoace. Dacă ar fi să nu citești interviul și să-ți dai seama despre ce este vorba și să te uiți doar pe titlul de tabloid, ai exclama indignat: Mama lor de nepricepuți! La Bastilia cu ei! Să li se taie capetele! O tiranie ca în Rusia asupra nenorociților de podari care nici ăștia nu mai știu să-și facă treaba.

Dacă însă citești interviul, te potolești și-i dai dreptate omului, inginerului, podarului. Mai te uiți și peste comentarii și vezi că mai sunt și alții cu capul pe umeri și care înțeleg cum stau lucrurile. Problema este însă că cititorii de tabloid de regulă nu fac asta. Ei aruncă o privire distrată peste titluri în metrou și de aici își creează o părere. Aha, mama lor... O tiranie ca-n Rusia le trebuie ăstora.

Și asta pentru că ziariștii nu sunt suficient de responsabili. Pentru că sunt degrabă aruncători de bolovani morali, să rupă dinții cui cred ei de cuviință, uneori pe interese și pe dosare și pe comenzi, alteori pe prostie și nepricepere, că e plină țara asta de jurnaliști și jurnalizde scoși la kil de pe băncile facultății. Ei se uită la Mircea Badea, care face procese în direct, după cum îl taie pe el mintea aia făcătoare de rating, și de acolo trag concluzii pentru anchetele lor. Și, verdictul fiind deja pus, pac la Răsboiu...

Deci, așadar și prin urmare, pe cale de consecință, stimați domni și drage tovarășe de viață: nu vă mai uitați în gura presei ca și cum ar deține adevărul apsolut, pentru că nici pe departe nu este așa. De cele mai multe ori presa este oloagă și blambecă și isterică și degrabă vărsătoare de sînge limpede și în goană după adevăruri facile. Presa este preocupată să facă rating, și au învățat ei din experiența lor multimilenară că ratingul se face cel mai ușor pe tactici oteviste, de tabloid jegos. Și atunci o dau dracului de deontologie și de pricepere și de reținere și de bun simț și se zvîrlă, precum mielul însetat la țîța oii, la concluziile care simt ei că vor avea cea mai mare priză la public.

Și gata: s-a terminat. Inginerii sunt niște dobitoci care ar trebui împușcați, profesorii sunt niște terminați notorii, doctorii sunt niște șpăgari nenorociți și cinici, ăștia care fac sondaje nu știu cum să mai mintă și să mai manipuleze bietele mase de oameni ai muncii, ș.a.m.d. ș.a.m.d.

Dar stai așa. Ce-mi văd mie oare ochii? Hoo'pa. Între timp, tot în paginile aceleiași publicații, citim următoarele rînduri de indignare bine ținută din condei:

Nimic nu poate opri însă setea de nenorocire a sus-zisei prese. Aidoma cutremurologilor de la televiziuni care la ultimul seism obişnuit, fără nici un fel de pagube, tânjeau după dărâmături şi morţi, aceşti porci sălbatici vor panică, vor epidemie în Capitală, vor nebunie şi moarte. Ei sunt răspândacii unei boli mai groaznice decât orice gripă. Îi dispreţuiam pe cei care publicau omagii lui Ceauşescu în presa de dinainte de ’89, dar ce sentiment rămâne pentru jurnaliştii de panică, sânge şi căcat ai zilei de azi?

E vorba, după cum probabil v-ați dat seama din scriitură, despre chiar șeful jurnalistului de mai sus, despre str
ălucitorul șef Cristian Tudor Popescu, marele priceput și alt formator de opinie de nădejde al patriei noastre Republica Isterică România.

De altminteri, CeTePe-ul spune lucruri cît se poate de normale la cap, despre propriii colegi și despre standardele profesionale în declin din rîndul acestora. Problema este însă că jurnalistul robespierrean și blambec care înfierează pe inginerul proiectant, unu RObert Veress, lucrează chiar la el pe tarla, la dînsul în prăvălie, pe puntea crucișătorului propriu și personal, la Gîndul. Deci pe de o parte, pe pagina din dreapta, ne căinim amarnic despre apocalipsa din presă, iar dinspre partea cealaltă, pe pagina din stînga, un pic mai jos, o comitem la greu, băgăm cărbuni la forja tabloidă.

Păi dragă Fănică, păi măi stimabile, păi așa care va să zică că nu se poate. Ori că că, ori că că. Hai să ne hotărîm care dintre strategii sunt mai potrivite pe vremea asta de foame și de praf și de lipsă de reclamă și de bani și să fim consecvenți în aplicarea lor.

Fie facem pe Mihai Eminescu și rostogolim ultragiați ochii prin spatele capului despre ce vremuri de restriște telectuală și morală trăim noi acum, precum Cicero și ceilalți lăudători ai austerității republicii romane.

Fie ne punem tricoul cu Mircea Badea și începem să-i dăm la ficat, nediferențiat, mama ei de viață și de societate și de ingineri și profesori și brutari și doctori și sociologi și fierar-betoniști și asfaltatori și primari și funcționari publici și tot ce mișcă în țara asta rîu ramu. Și pe urm
ă ne luăm racheta din cui și plecăm să jucăm doo seturi cu strălucitoru de Mircea Badea, că tocmai am terminat de reparat și azi la țărișoara asta, i-am mai strîns trei șuruburi și o duce ea cumva pînă mîine, sau pînă la următorul editorial.

Deci să ne hotărîm. Ori faci ceva la matale acolo în ograda proprie și personală de pe puntea crucișătorului moral, ori ciocu mic și joc de forșpan, sau cum îi zice la ustensilele alea de tipografie cu plumb care formează cuvinte și idei și stări de opinie. Deci mai ușor cu pianu pe scări, că-l dezacordăm prin dezmembrare.

Deci rămîne cum am stabilit. Deci jurnaliștii este niște nasoi și merită să facă gripă porcină și blenoragie și colesterol. Nu eu am spus-o, ci chiar maximul lor șef de haită și de trib. Și dacă el a spus așa ceva, el care este formator de opinie, laolaltă cu Mircea Badea, înseamnă că musai trebuie să fie adevărat.

Nu-i așa, dragă Elodia? Hai, dragă, spune și tu ceva, să încheiem cu adevărat apoteotic acest editorial de înfierare și de sfîntă mînie proletară...



:/

11 comentarii:

Anonim spunea...

Turin, eu nu pot sa inteleg cum un proiectant de tapa podarului cu pricina nu a analizat toate aspectele.
Rolul unui proiect e sa analizeze si sa puna pe cartie toate aspectele. Pozitie, rezistenta, utilitate, utilitati si instalatii, etc.
Nenea podaru a omis neste aspecte. Nu le stia? E grav si nonprofesional. Pai cum faci tu un proiect si nu vezi stalpii aia nenorociti. Acu 2 ani, parca, s-a schimbat sina aia de tren si s-au schimbat toti stalpii. El trebuia sa fie cu ochii pe ceferisti si sa ridice problema podului care era in ograda lui. Apoi, dobitocu ala de constructor ce a pazit? Ei nu au vazut anomalia? Exista 2 explicatii:
1. Nu a observat- siberia e pentru el.
2. A tacut malc si s-a comportat ca un manelist.
Deci?

Turambar spunea...

V-aţi confruntat în trecut cu situaţii identice? Sau dacă vă veţi mai întâlni cu calea ferată veţi proceda la fel?-Da. Da. Da. M-am confruntat cu chestiunile astea, dar în urmă cu mii de ani, Calea Ferată era mult mai constructivă în găsirea unui compromis tehnic, dacă vreţi, în soluţia de traversare. Adică, nici să faci podul foarte scump, nici să nu respecţi gabaritele de cale ferată. Acum vreo 15-20 de ani, cei care erau mai bătăioşi aşa reuşeau să coboare gabaritul ăsta de electrificare spre şase metri opt zeci. Aici eu am pus şapte cinci zeci în ideea să evit orice reproş. Acum am înţeles că vor să fac şi mai mult, nu ştiu or să ajungă. Probabil că n-o să mai facă nimeni pasaj peste calea ferată ca să scape de balamuc. Nu se mai bagă nimeni.Deci ramane cum am stabilit. Decat sa'l trimitem in Siberia, nu mai bine il impuscam noi pe loc, chiar sub podul cu pricina?

:/

ipo spunea...

Omiti ceva foarte important: numele Robert Veress. Sa dam numele boului care a pos titlul si a luat interviul. Sa stim cine e si alta data cand citim un articol de-al lui sa fim circumspecti. Sa-i punem stigmatul, fir-ar. Deci hai ca se poate, cu toti in cor: Robert Veress e un bou!

Anonim spunea...

Deci ti-ai pus in cap o bucatica de spagatist, un cetepeu si a sters totul cu un parfum de decenta. Crezi ca te mai vezi tu cu Pieleanu in studio?
Ca sunt afoni stiam, ca ai redescoperit Romania Libera mi-ai spus ieri, dar sa mor io daca imi imaginam un post atat de lung despre jurnalistica cyloniana. Keep the good work mate.

Turambar spunea...

@ Ipo: Ai dreptate. Sa'l facem de ras, mama lui de tolomac. Done and done.

@ TurnOffTheGlory: Da'i ma incolo de deontologi. Mai bine bem o cafea, ca'i dimineatza si pana la ora cand rasare whisky-ul in pahar mai este...

:)

Constantin Gheorghe spunea...

O mea culpa! Eu am pus poza acum câteva zile, cu un comentariu pe măsură, acum câteva zile. Şi eu m-am grăbit să-l înjur pe proiectant. Deşi cunosc bine zona aia, am locuit în cartier şi mergeam la pădurea Băneasa pe acolo. Şi ştiu ce dificilă e zona. Acolo drumul face practic un soi de Z, şi podul, cu rampele de acces, îl reproduce, cam la opt metri înălţime.

Ce-i grav este că nimeni nu mai discută cu nimeni şi nu mai ascultă de nimeni, încercând să arunce pisica în curtea altora. Pur şi simplu cei care au modernizat linia CFR au făcut ce le-a trecut prin cap, şi au plecat. Proştii cu podul să se descurce. Se vor descurca, probabil, dar pe bani mulţi.

Fragmentarea puterii şi "autonomia locală" nasc monştri. Primăriile nu au oameni pentru a analiza astfel de proiecte complexe, firmele de "consultanţă" sunt populate cu tot felul de paparude, cercetarea universitară e o glumă, statul nu mai controlează nimic, deşi el plăteşte distracţia, şi toată lumea vrea să se îmbogăţească fără muncă. Simplu, nu?

Da, ce a spus individul are cap şi coadă şi bun simţ. Iar articolul este cretin, de-a dreptul. Dar linşajul mediatic a început, şi când intri în gura lui Mircea Badea s-a cam terminat mişcarea. Mai bine îl ungeau cu catran şi îl tăvăleau prin fulgi. Ieşea mai puţin şifonat...

Turambar spunea...

No problemo. Better late than never :)

Belle de Jour spunea...

Hmm...Turambar iar o da intoarsa (asta e mare ta calitate la nivel de conversatie, discurs say it cum vrei) caci eram cat pe ce sa ma lansez in intr-o contra-argumentatie adormita dar obositoare.
Si totusi, en depis de tout, Turambar merita o intrebare (pusa acum pe repede si timp scurt). Cum subsemnata numai lineara in gandire nu este intrebarea este mai ocolitoare: Intre multii prieteni de tip EI ai lui Belle de Jour este si un domn care se pricepe cat de cat (unii zic ca un pic mai mult) la presa si activitatile conexe. Cu el a avut subsemnata un dialog de curand. Prietenul i-a povestit mai multe (o poveste era legata de o vizita pe la un “templu al intelepciunii” care se ocupa cu analiza oamenilor si unde a descoperit ca acolo exista o “sfanta manie proletara” impotriva ziaristilor carele este rai, manipuleaza si nu stie de nici un fel “meserie”, carele au nevoie de altii pentru a-i indruma in viata asta, ca asa stiu ei de la “parintii fondatori”) dar mai ales de un “exercitiu” pe care il da el studentilor lui: “Descrieti intr-o pagina cum arata o zi obisnuita intr-o lume fara ziare, televiziune sau radio”. Prietenul ei face acest lucru de circa 10 ani de zile, de fiecare data obtinea raspunsuri “reziduale” cu vagi umbre si parfumuri din amintiri de mult trecute dar cam toti cei intrebati raspundeau intr-un fel sau altul. Anul acesta a fost prima data cand a obtinut o mare majoritate de pagini goale pentru ca, pentru prima data, avea in fata tineri care nici nu isi puteau imagina cum arata lumea fara ziare, radio sau televizor, nu mai vorbim de internet sau mobil-phone.
Astfel incat, normal, intrebarea mea pentru detinatorul de blog este: Cum arata Turambar pentru tine o astfel de lume in care nu ai avea si nici nu ai fi avut vreodata de-a face cu ziare, radio, televiziune? Si, te rog, nu ma trimite in ceata istoriei, nu invoca celti, goti si ostrogoti ci spune cum arata asa ceva acum, hic et nunc, in momentul in care tu accesezi Internetul si faci trimiteri (destule) la asa ceva.
Un week-end bun si nervi mai tari.
Belle de Jour

Turambar spunea...

Aha. Ma pui sa gandesc la miez de noapte. Greu, doamna, greu, dar accept provocarea.

Egzista doo raspunsuri: in accesul la presa bagam si Internetul? Daca imi tai si Internetul, atunci ziua fara presa la mine este una alba, senina, fizica, fie pe munte, fie la rugby, fie la sapat smeura. Pot si de'astea, sa stii. Uneori mai cascam ochii la The Simpsons sau la cate un film, cand suntem la Telega (la Telega nu avem nici televizor, nici radio - doar un chinuit de Internet pe tel mobil, pentru urgentze de e-mail).

Daca insa imi dai si Internet, atunci este ca si o zi obisnuita. Pentru ca info mi'o iau 95% de pe Internet. Nu ma uit la televizor decat fooooarte rar, si atunci din obligatii profesionale de'alea grele, importante (altminteri mi se rupe). E drept ca mai ascult Realitatea FM in masina, dar ma oboseste repede si dau pe Magic FM sau pe City FM sau pe Smart FM sau pe Muzical. Iar presa pe hartie am renuntat de ceva timp sa mai cumpar - hartie prapadita degeaba. Mai iau doar Catavencu si Dilema, dar nici astea nu mai sunt ce'au fost.

Deci, sa reluam: daca imi tai si Internetul, I can go Amish for a while (dar nu prea mult). Daca nu'mi tai Internetul, e pur si simplu o zi obisnuita din viata lui Turambar - addicted to wired wisdom and useless fun.

Stiu, am intzeles: imi dau seama ce vrei tu sa spui ca alegoriile astea luate asha pe ocolite. Ca presa joaca in genere un rol util, un caine de paza necesar pentru a nu le aluneca dobitocilor de la putere piciorul pe pedala de acceleratie, sa o dea ca'ntr'o tiranie ca'n Rusia. Insa asta nu inseamna ca nu face tampenii, in toata lumea in general si in Romania si mai si. Dupa umila'mi parere, sunt mai multe cazurile in care presa sa faca tampenii si sa aiba un efect negativ asupra mintii oamenilor decat momentele in care are un efect pozitiv, aici, acum, in Romania.

Si sa stii ca intrebarea este veche: Who watches the watchmen?

Citeste si tu benzi desenate si o sa vezi ca e o dilema veche, inca de pe vremea romanilor...

:p

satmareanca spunea...

Deja am halucinaţii halucinante. Ioi, io m-am făcut mică, mică :D

Ai uitat să zici că mai sunt şi excepţii :P

Turambar spunea...

Da, dar stii cum se spune: exceptziile intaresc regula. La o mana de ziaristi onesti si muncitori si luptatori, hoarde intregi de hahalere.

Nasol. Stiu ca e meseria matale, doamna. Dar, din pacate, presa din Romania in ziua de azi e cam shchioapa si ca shtirba. Ca sa folosim eufemisme...

:/