joi, 2 octombrie 2008

Lauda faptelor mari

Îmi aranjez biblioteca. La 1 noaptea.
Și dau peste scuturi și moarte și vorbe și jale.

++++++++++++++++++++++++++++++++
++++++++++++++++++++++++++++++++

Lauda faptelor mari a gintei de regi
ai danilor cei cu darde armați, în zile demult,
auzit-am, și cîtă cinstire athelinii au cules.

[…]

Un than de neam mare, nicicum nesilit
și numai pîndit de primejdii, pornise
spre marea comoară-a acestui balaur cumplit;
fugi-nfricoșat de-ncleștări fioroase,
cătă adăpost ca un om ticălos ce se-afla
și-ntră înăuntru. De cele văzute-nspăimîntat,
cuprins fu sărmanul de crîncen cutremur,
apoi se-adună, pîn’ să plece, din groază,
și cupa o luă din cămara comorii.

Traducere de Dan Duțescu și Leon Levițchi




++++++++++++++++++++++++++++++++
++++++++++++++++++++++++++++++++

De’abia se aprinsese sclipirea dimineții, că Ghilgameș și-a deschis gura și rostește: “Enkidu, prietene, maica ta antilopa și tatăl tău măgarul sălbatic te-au născut, făpturi cu coadă și vite crescutu-te-au pe cîmpie și în pășuni depărtate! Făgașele lui Enkidu din pădure de cedri să plîngă după tine, necurmat, zi și noapte, să te plîngă bătrînii dregători din împrejmuitul Uruk, să plîngă cel ce mîna o întinde pe urmele noastre, în munții împăduriți, să plîngă steii, pe care amîndoi împreună ne cățărasem, ca o mamă bună să plîngă în hohote pajiștea, cu seva lor să plîngă chiparoșii și cedrii, printre care ne strecuram amîndoi cuprinși de mînie.”

Traducere de Victor Kernbach



++++++++++++++++++++++++++++++++
++++++++++++++++++++++++++++++++

Clatină Hector din coif și neșovăind îi răspunde :
“Aias Telamoniene, mărite păstor de oștire,
Nu căuta să mă sperii ca pe un copil care-i firav
Sau ca pe-o biată femeie ce nu se pricepe la arme.
Eu doar știu bine luptatul și cum se omoară bărbații,
Știu să dau scutul de piei argăsite la dreapta, la stînga,
Și să mă apăr cu el și să fiu neînvins în bătaie.
Știu să dau buzna cu carul în valma de cai și de care,
Știu și pe jos să mă prind la jocul războiului crîncen.
Totuși, cât ești de voinic, eu nu voi să-ți dau ca mișelul
Crunta-mi lovire pe-ascuns, ci pe față de pot să te birui.”

Traducere de George Murnu




++++++++++++++++++++++++++++++++
++++++++++++++++++++++++++++++++

Ați auzit?

Știu să dau buzna cu carul în valma de cai și de care

Simțiți pe limbă gust de vorbire?
Se rostogolesc vorbele purtate de vînt?
Auziți zdrăngănitul pulpanelor de aramă?

Așa vorbesc zeii, cînd sunt beți.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Ei, uite asa imi mai amintesc si eu de una-alta, cum ar fi de Victor Kernbach, Luntrea sublima si alte minunatii. Trebuie sa ma apuc sa fac ordine in biblioteca.

Carmen spunea...

wow, ai o biblioteca,muzeu o s-o numesc, f interesanta si-mi trezeste amintiri si pofta de-a mai face ceva pt suflet.

Turambar spunea...

Suflet? Ce e aia suflet? Nu vezi ca astia fura cupe, se taie cu sabia, mor prin deces? O lume violenta, care da cu fieru sa moara dujmanu. Deci fara suflet. Deci cu fier si cu sange si cu sudoare.

Si cu balauri, of course.

:) joking, of course. dar sa stii ca nu egzista suflet. doar iluzii si amagiri. arde-ti bimblioteca si du'te in parc

:)

Anonim spunea...

"Dacă preţuim ştiinţa printre îndeletnicirile frumoase şi respectate, pe una mai mult decît pe alta, fie pentru exactitatea ei, fie pentru că este printre preocupările mai alese şi mai admirate, atunci din ambele consideraţii, pe drept cuvînt se cade să situăm cercetarea despre suflet printre cele mai de seamă. Cunoaşterea lui pare de altfel să contribuie în mare măsură la aprofundarea adevărului în întregul său, dar mai ales la cunoaşterea naturii, căci sufletul este, oarecum, principiul vieţuitoarelor."

Turambar spunea...

LOL. Frumos spus si de o falsitate adorabila. Suntem doar niste automate de carne, stimata domnishoara, programate sa-si perpetreze gena de la o generatie la alta, si care intamplarea a facut sa ne creasca creierul suficient de mult incat sa ne aplecam privirea spre buric si sa ne intrebam: o fi aici? sau acolo? cred ca e undeva, pe sub piele.

:)

Anonim spunea...

uh, grecii întotdeauna s-au considerat în proximitatea umbulicului mondial. şi să dăm cezarului, uneori au şi nimerit-o ;)

mais biensur că (şi) automate. din nefericire ne întrebăm atît de mult despre nombril, că uităm partea cu perpetuatul. şi ne mai mirăm de ce nu ne merge bine...

Unknown spunea...

Thank you, thank you, bow, bow :)

Frumoasa biblioteca ai :)