marți, 1 ianuarie 2008

Pentru Ioanid

A fost o discutie lunga. Ca de obicei, un mers pe sine paralele de tren. In cele din urma, unii din noi au ajuns, a cata oare oare, la aceeasi intrebare:

De ce e nevoie de o motivatie externa pentru a face binele?
De ce e nevoie sa ne scoatem din mazga de animal inspre umanitate printr-un bici exterior?
De ce nu e posibila morala in sine?

Ioanid reproseaza budismului ca nu este cald. Ca ii lipsesc notiunile de iubire, compasiune, dragoste, dedicatie, patima spirituala. Foamea de Dumnezeu, de a face bine. Ca e o religie rece, care propavaduie ruperea de lume, de emotii, de sentimente. Ca e o religie egoista.

Each bow expresses one of the four Buddhist vows. These vows are:

- Although sentient beings are innumerable, we vow to save them.
- Although our evil desires are limitless, we vow to be rid of them.
- Although the teaching is limitless, we vow to learn it all.
- Although Buddhism is unattainable, we vow to attain it.

If it is unattainable, how can we attain it? But we should! That is Buddhism.

To think, "Because it is possible we will do it,'' is not Buddhism. Even though it is impossible, we have to do it because our true nature wants us to.


Sau, cum zicea Brel:

Rêver un impossible rêve
Porter le chagrin des départs
Brûler d'une possible fièvre
Partir où personne ne part

[...]

Pour atteindre l'inaccessible étoile.


Sau, cum zicea Launcelot: Sa mergem sa cautam ceea ce nu vom gasi niciodata.

E patima, Ioanid, in asta. E patima buna, spirituala. Trezvie. E fierbintzeala, nu raceala. E fierbintzeala rece, masurata, fara iluzii.

Sa stii ca vei muri si sa nu te apuce disperarea. Sa stii ca nimeni nu este sus, sau jos, sau in rai sau in iad ca sa te faca sa faci binele, si sa faci binele doar pentru asta. Fara recompensa, fara pedeapsa. Pur si simplu.

Restul e amagire si pacaleala. Intr-adevar, pacaleala necesara, pentru multzii multzi, insa tot o pacaleala.

The rest is silence. The rest is the continuous, everyday march toward death. Every second we die. Therefore every second we should live. Here and now. Hic et nunc. Aici si acum.

4 comentarii:

oceania spunea...

te intrebi de ce nu e posibila o morala in sine? poate pentru ca omul nu poate invinge egoismul din fiinta sa ca sa-l deschida spre adevarata comuniune cu semenii.
o morala in sine, autonoma, ce nu se sprijina pe un sistem religios, se pare ca e fara sens. Adica poate fi schimbata dupa cum bate vantul. Deci, pana la o inaltare veritabila a omului, biciul ramane varianta civilizatoare.
interesant postul tau.

Turambar spunea...

Se poate, Oceania, se poate. Sunt oameni care sa fie in stare sa spuna: "Viata nu are sens, nu are finalitate, traim si murim doar ca sa facem copii si sa transmitem genele mai departe, suntem doar nishte robotzei purtatori de ADN si de iluzii. Si totusi, mergem inainte. Respectam regulile si morala si facem binele pentru ca trebuie. Pur si simplu. Nu pentru ca ne bate Doamne Doamne sau pentru ca ne promite Valhalla sau pentru ca ne sperie cu iadul.

Simplu. Dar greu. Cum spui tu: sa itzi dai seama ca e fara sens. Si sa mergi mai departe, respectand regula.

Asta e adevarata tarie, Oceania. Restul e amagire, pacaleala, copilareala. Sa-ti porti parintele in tine toata viata. Sa nu te maturizezi.

La multi ani!

oceania spunea...

sigur ca se poate face binele nu pentru ca ne bate doamne doamne. sigur asta inseamna tarie dar majoritate oamenilor e slaba, majoritatea oamenilor are nevoie de o finalitate si de un sprijin. adevaratul credincios, intra in comuniune cu dumnezeu nu intr-o relatie de parinte-copil. face binele intr-un fel de imitatio, intr-o contopire cu divinitatea nu de frica ei. dar, la fel ca si cel care face binele pentru ca trebuie, adevaratul credincios face parte dintre cei putini la numar.
la multi ani si tie!

Turambar spunea...

Exact tipul asta de argument l-a avut prietenul meu in urma cu doua seri, cand am avut discutia cu pricina.

Si exact acelasi raspuns i l-am dat: una e sociologia, intzelegerea necesitatii religiei ca si catalizator social, motivatie pentru ordinea sociala. Alta este experienta personala, cand eu simt ca nu am nevoie de asa ceva, ca imi gasesc rezervorul de motivatie si de rectitudine morala in alta parte si ca nu vreau ca gloata sa intre cu cizmele in creierul meu sau mai ales al copiilor mei, atata timp cat traiesc intr-o tara care, cel putin teoretic, respecta libertatea de constiinta.

Eu nu ma duc la altzii sa-mi predic credintza, atunci, cu respect si umilintza, nici altzii sa nu vina sa-mi spuna cum sa traiesc si sa mor, de ce sa traiesc si sa mor. Mersi, am aflat deja. Go preach somewhere else.

Interesant este ca si Ioanid, altminteri o mare minte sclipitoare, cat se poate de capabil de retorica, argumentatie, logica si plin de informatie, punea accentul tot pe experienta personala. Crestinismul ma ajuta sa duc o viata buna.

Tot experienta personala primeaza, nu? Lasa sociologia. Traieste tu. Spune tu ce simti, nu Kant sau Toma d'Acquino sau parintele Cleopa.

Numai de bine. Cu siguranta ne mai auzim :)