miercuri, 30 ianuarie 2008

Despre câini şi alte lighioane blogorale

Zoso aduce aici în discuţie tema câinilor semi-vagabonzi şi semi-comunitari. Ǎia care îşi fac vizuina şi metehnele şi teritoriul în jurul blocurilor. O temă semnificativă social, care dă seamă despre tranziţia din România, ca să mă ecsprim în gomozităţi lemnoase.

Discuţia este interesantă. Iar postul lui Turambar, nemuritor şi rece şi antropolog şi pătimaş şi hingherofil, este de macsimă ecscepţie serendipică şi analitică şi sintetică şi novatoare. Drept pentru care îl preiau în întregime, courtesy of the Copy Paste complex technological procedure.

Enjoy. După bloguri suntem noi, Câinii şi dulăii vioi, Să vă muşcăm până joi :)

==========
Dupa cum unii dintre voi cu sigurantza stiu, problema vine din anii '80, anii demolarilor masive, cand s-au rashchetat multe case si cainii de la acele curtzi dintr-o data au fost abandonatzi de stapani, in multe cazuri (e greu sa fii mutat la bloc shi sa te traga inima sa duci intr-un apartament de doo camere cainele pe care pana mai ieri il tzineai pe lantz).

In relatzia cu animalele, noi romanii, ca shi de altminteri orice cultura care trece de la traditzional la modern, suntem la intersectzia creatoare de tensiune dintre doo filosofii de viatza:
- cea tzaraneasca, ce trage o demarcatzie clara intre uman shi non-uman, relegand non-umanul unei zone strict utilitare, lipsita de afect: vaca e pentru muls shi jug shi balegar shi carne, gaina pentru taiat, cainele pentru pazit. Ce e aia sa bagi cainele in casa? Rushine! Marsh afara, ca murdareshti preshurile si lashi par, rasa ma-tii de potaie!
- cea urbana, care incetul cu incetul renuntza la motivatziile utilitare (lapte carne oo branza arat semanat paza carat) si isi justifica asocierea cu animalul la nivel estetic, afectiv, psihologic, ludic: animalul ca si companion, ca si indicator al statusului social, ca shi pretext de joaca, ca si motiv de apreciere a frumusetii fizice si comportamentale.

Ei, aici ma intorc la Bucureshtii anilor '80. Brusc, violent, animalele si oamenii au fost ruptzi din logica utilitara a statului la curte in mahalalele negustoresti - muncitoresti ale Bucurestiului, unde aceasta relatie cu cainele era predominanta, si zvarlitzi pe maidane. Ca apoi, pe parcursul celor douazeci de ani care au trecut de atunci, sa fie readusi in logica mahalalo-tzaraneasca pe usha din dos, in jurul blocului.

Si iata tensiunea: unii dintre noi gandim in logica utilitara (cainii sunt obiecte, non-umani, nu putem sa-i punem pe aceeasi etajera ontologica precum pe noi, pe oameni, si atunci ei ishi justifica existenta in jurul nostru doar daca respecta regulile jocului: au stapan, stau in curte, pe lantz, si produc ceva: paza, in cazul de fatza; altminteri, cainii fara stapan nu au ce cauta pe strada, reprezinta un pericol si trebuie starpitzi fara prea multe remushcari - shi eu tzin de aceasta logica) sau logica urban / estetica / ludica / empatica: cainii sunt fiintze si ele care merita mila, grija si consideratzia noastra si nu trebuie tratatzi violent, ci hranitzi si facutzi partashi la experientza noastra urbana.

Pana aici a vorbit Turambar sociologu, cel care constata, nemuritor shi rece, antropologu urban. Pana aici, fiecare alege.

De aici inainte vorbeshte Turambar in carne shi oase. Omu cu valorile shi hachitzele lui. Si in acest caz am ales deja: vin de la tzara, asha am invatzat. Cainele este non-uman (ma rog, tzaranul zice sub-uman), diferit, pe un alt palier ontologic. Imi plac cainii, la curte nu ii tzin pe lantz, ci sunt partenerii mei de spatziu, merg cu ei la plimbare pe dealuri, precum indianu cu lupu, insa cam atat. Nu in casa cu labele tale murdare, Pongo :).

In plus, mi se pare o tampenie sa chinui un caine sa-l tzii in apartament, in 50-100 de mp. La curte e altceva.

Ce avem aici e un exemplu de tranzitzie, cum ar zice cei de la Dilema si Vintila: intre tzara, mahala shi orash. Practici sociale care incearca sa recreeze textura sociala traditzionala, sfashiata violent de comunishti shi de megalomania ceaushista.

Pentru ca ai batrani, chiar daca stau la etaju noo, asta stiu si asa se simt bine. Cu caine la curte. Si daca nu e curte, atunci in juru blocului - un spatziu de proximitate teritoriala cvasi-privata, ca sa folosesc cuvinte gomoase. Si asta ii vine ca o manusa si cainelui, care asta are in sange, gene si instinct: sa-si aproprieze un teritoriu, sa-l marcheze si sa-l apere de intrusi.

Pongo, afara! Marsh afara, rasa ma-tii de potaie, ca-mi murdareshti preshurili... :)

12 comentarii:

Anonim spunea...

Solipsismul este o modalitate de gandire greu de ocolit dar si mai greu de combatut. – via Russell...ma rog la incultura mea ... nu cere mai mult. Dar, mai pe larg fiind zise, acesta ar putea fi un post mai lung. Ma paste cred gripa asa ca va fi scurt.
Plecam de la blogul lui Turambar si il consideram un sistem “in sine”. Ca la orice sistem riguros pentru a intelege cum decurge gandirea care sta in spatele sistemului inchegat incepem prin a trozni o axioma (cred ca e fundamentul blogului): Traim intr-o lume ne-omogena unde regula de aur care se aplica (imbratisata de blog) este mondializare. Sub aceste conditii se poate presupune ca teoremele derivate ar fi: multiplicitatea, negarea lui “unu” (ala de da dureri de cap in matematica, sic!), diferenta. Si am avea ca leme (strecurate prin posturi):
1. Consumerismul este bun.
2. Banii sunt importanti, motorul fericirii.
3. Democratia este cea mai perfectibila solutie de guvernare.
4. Diversitatea este ceva necesar.
5. Multiculturalismul este inevitabil.
Etc (ca nu le identific pe toate ca ma doare inteligenta si asa inexistenta in opinia stapanului de blog)
Oki. Numai ca postul asta zice pe dos...si ma duce pana la solipsism, si pe ala nu il pot ocoli caci isi este autosuficient siesi, nu intra sub incidenta regulilor de mai sus.
Asa, de curiozitate, prin reductio ab absurdum, ce ai face daca ai trai intr-o societate centrata pe consumerism adevarat, chiar diversificata, pluriculturala, multietnica, cu mai multe religii coexistente si ai avea vecini si prieteni, sa zicem, indieni?! Ca aia preaslavesc... soarecii si gandacii?? Ce faci cu ei? Cum te raportezi la ei? Impui “regula ta de aur”? Si care e ea? Se aplica numai in cazul asta? Si in alte situatii de ce nu?
Pe foarte, foarte scurt, largeste-mi si mie orizontul epistemic si zi-mi Turambar, atunci cand vei avea timp, care este pozitia ta consistenta intern in cazul ipotetic formulat anterior. Doar esti sociolog si deti si tu, macar o parte din, adevarul total.

finix spunea...

Quote: Doar esti sociolog si deti si tu, macar o parte din, adevarul total.

Domnu', domnu'! S-a dus gramatica limbii romane spre final. Poate de la gripa.

Turambar spunea...

Aha. Am intzeles. Trebuie sa ma duc sa vad ce inseamna solipsism. Sa moara calu (cainele / pisica / carcalacu / cacafonia) daca shtiu. Ce e al meu e pus deoparte: chelia, iluzia, limitarea cognitiva.

finix: lasa, bre, doamna in pace. e o doamna, e frumoasa, e de zi, ishi doreshte in inconshtientu de la suprafatza exterioara a exprimarii de gandire sa se prostitueze (macar intelectual) si pe vremuri, inainte sa se inventeze bloggizarea, se numea Belle de Jour. Shtii tu, ca doar itzi place filmu: Caterine Deneuve tarfa shi pura, Bunuel, decadentza. Pe urma o tanti de prin Anglia care a scos un roman epoustuflant, lovitura de marketing shi de tzatza: Belle de Nuit. Pe urma Belle de Jour, pe aici prin Romanica noastra. Acum, distinsa doamna, pe care eu, in geniala-mi tzaranime decadenta shi superflua (vezi, doamna, cate cuvinte inutile shtiu, dincolo de solipsism), o denumesc Belea de Zi.

Va pup. Ma duc. Dictionary.com

:)

Turambar spunea...

Aha. Gata. Am priceput. E de nashpa:

http://dictionary.reference.com/search?q=solipsism&x=0&y=0

Solipsism
1. Philosophy. the theory that only the self exists, or can be proved to exist.
2. extreme preoccupation with and indulgence of one's feelings, desires, etc.; egoistic self-absorption.

Varianta 1 nu se pune, ca nu suntem filosofi. Noi traim, nu ne facem. Deci varianta 2.

Varianta 2 zice in cuvinte simple si clare ca sunt egoist, infumurat, navel gazer shi ca ma autoabsorb. Ca ma indulgez.

Doamna! Doamna. Doamna... Pardon: don'shoara. Tz tz tz. Nu-i frumos sa spunetzi cuvinte urate. Care doare, e neadevarate shi falshe.

Gata. Am rezolvat-o pe asta. Sunt nashpa. Nimeni nu ma iubeshte. Nimeni nu ma vrea. Lumea e rea. Viatza e grea.

Sa trecem la chestii shi mai cainoase.

Sa raspund pe scurt la intrebarea Dvs, doamna. Tot cu o intrebare, ca asha ii sta bine puiului de politician care inculca de maniera insidioasa valori, mesaje shi printzipuri neprincipiale. Deci.

Deci.

Deci intrebare intrebarea mea: Catzi caini vagabonzi sunt in Paris? Sau in Londra? Sau unde vrea sfarcu tzatzishoarei Dvs. de capitalista decadenta shi elaborata shi empatica shi toleranta?

Ai? Aud? Va rog. Un pic de respect pentru manushile din mainile mele. :)

Alte raspunsuri scurte shi rele:
1. Da. Consumerismul e bun. La fel precum shi democratzia e buna. Fac parte din categoria "cel mai mic rau posibil". Asculta-l pe Churchill and dudge the communist bullet.

2. Banii nu sunt importantzi, ci doar lipsa lor. Shtii shi tu foarte bine asta, dar te faci ca eshti maoista shi decadenta shi rafinata shi guerilloasa
3. Da.
4. Da. Pana la cainii vagabonzi. Undeva tolerantza trebuie sa aiba un capat shi sa intre in scena rigoarea, controlul, norma sociala, politzaiul care invarte languros bulanu pe desht shi toate chestiile alea nashpa ce tzin de supra-eu. Totul rezida in nuantza. Si tot nu mi-ai raspuns la intrebare: nu, nu sunt caini vagabonzi in Paris, iar in Londra hingherii ishi fac treaba inexorabil shi necrutzator. Shi sunt buni vecini cu indienii cu turban in cap
5. Da: electricitatea este ceva inevitabil.

Astept provocarea. Show me your tits. Intellectually speaking, of course. Ma belle, ma brune... :)

Bogdan spunea...

Chiar eşti convins că armata de căţei a invadat oraşele româneşti prin anii 80 (sau oricând altcândva, în comunism). Eu aş înclina să cred că mai degrabă a sporit-o...

Îmi amintesc de nişte călători străini de pe la 1870, citaţi de Majuru în Bucureştii mahalalelor..., care povesteau despre cum e bine să eviţi străzile care nu sunt centrale, tocmai din cauza sus-numitelor patrupede.

Poate că or fi parte a tradiţiei milenare a poporului, care, prin lege este inviolabilă (parcă la ultima modificare de constituţie tradiţiile au devenit inviolabile?)...

Turambar spunea...

E posibil. Însă mă gândesc că în perioada pre-modernă asta cu câinii vagabonzi era, totuşi, o componentă comună mai tuturor oraşelor / târguri, cu lumea lor feudală de mahala generalizată. Probabil că schimbarea atitudinii faţă de câinii vagabonzi a început în perioada haussmanian-imperialistă de schimbare radicală la faţă a marilor oraşe din sec. 19.

În orice caz, chiar dacă este în sângele urbei bucureştene să aibă mai mulţi câini decât alţii, e clar că anii ’80 au agravat considerabil situaţia.

Unde eşti tu, Băsescule doamne, să-i beleşti pe mişei şi pe căţei... :)

Bogdan spunea...

Aha, să pricep că Bucureşti-ul/România ar fi depăşit faza pre-modernă? :D

Turambar spunea...

Aaa, demult. Acum este in faza post-feudala :)

Anonim spunea...

Mda Turambar. Dupa ziua de azi (si sti la ce ma refer) ai dreptate. Si nu te combat, nu te contrazic, nu argumentez "patimas" (ideologic, logic, emotional etc etc) caci ...sincer...qui prodest?! Nombrilist thinking e o lume perfecta. Si, permite-mi sa adaug, "din pacate". Asta e.

Turambar spunea...

Ce ai, bre, cu buricu meu? Toata lumea se ia de buricu meu. Da: ma uit la el. So what? E frumos, e rotund, e gros shi e lung. Nininini... :p

Ce ai, eshti suparata? Chiar nu shtiu la ce te referi. Ce s-a intamplat azi?

Anonim spunea...

Bine Turambar. Sa raspund rapid la intrebarile tale, dar o fac in nota specifica – adica très convoluted and futile. Azi incepe week-endul si mi-a trecut prin cap sa mai variez gastronomic viata. Oki. Prinsa de “consumerism” natia romana a descoperit le saumon fumée et le camembert, wasabi, mango, avocado etc. Asa ca am decis ca pentru maine surpriza la masa va fi saumon fumée avec des bagels -recomand, este bun. Bine si frumos dar...natia romana are o problema – si eu m-am izbit de ea. De unde iau eu bageluri? Am cautat de cateva zile peste tot, si la hypermarché, si la magazinele obisnuite, in cartier, in centru-nimic, nimic, picior de bagel nu am gasit. Nu se gasesc si pace. Mda, normal, tin de o parte “istorica” a noastra, intre timp noi am cam uitat asta, nu le-am mai produs. Mai mult, intre timp am decretat si ca tot ce tine de trecut e de rau, renuntam la el si basta-incepem sa traim de aici, de azi, de acum. Asa ca, din pacate, maine nu am sa fac le plat preconizat pentru ca nu am cum sa schimb reteta de mai sus-nu pot sa pun paine sau cornuri in loc de bageluri. M-am mai inviorat insa cu vestea cea mare: Vine Burger King la noi. Gata! Perspectival, variatia gastronomica este asigurata.
Si asteptam noutati pe blog, nu?! Trafic...

Turambar spunea...

Mda. Am citit shi eu despre Burger King. Sunt completamente entuziasmat. De-abia ashtept sa vina, sa mai pun 3 kile de colesterol pe mine.

Comme on... You can do better, honey bunny. Chiar daca mai scap eu la fast food, nici chiar ashe.

In rest, jale shi suspin. Viatza e un chin. Am muncit az' noapte pan' pe la 6 dimineatza shi acum mor de somn. Mooooor. Nu vreau nimic, vreau doar sa dorm. Shi de'abia diseara o sa se intample chestia asta. Damn it de viatza.

Las' ca pun tzatze maine, pentru trafic shi glorie. Pana atunci, itzi doresc un Bucureshti cenushiu.

Nu shtiam ca se gasesc bagels in Bucureshti. Unde? Sau nu ai gasit shi am citit eu cu ochii obositzi de somn shi am intzeles altceva?

:*