miercuri, 9 ianuarie 2008

Defending science

Thinks... again.

A few pages later (pp. 228 – 229) David Lodge passionately states the opposite point of view, defending science. And I simply love it: clear, rhetorical, cutting, without any faux pas.

Don’t forget: he is a literate man, a man of letters. In his main character, Helen, one can see that he implicitly mourns the decay of the novel and of the classic (19th century) literary style.

However, from the way he puts words in the mouth of his other main character Ralph, it is clear that Lodge strongly believes in the explanatory power of science. He clears the brackets on “true”. That’s his ideological statement.

And, incidentally, mine too. In fact, that’s why I took the pain to copy all these long convoluted lines. Ain’t it, my dear religious and postmodern friends?

======================

‘Oh, I can’t stand those people,’ he said, ‘postmodernists, or poststructuralists, or whatever they call themselves. They’ve infiltrated Con-Con lately, caused no end of trouble’.

I was surprised he was so hostile, and asked him why.

‘Because they’re essentially hostile to science. They’ve picked up some modern scientific ideas without really understanding them and flash them about like a three-card trick. They think that Heisenberg’s Uncertainty Principle and Schrödinger’s Cat and Gödel’s Theorem license them to say that there is no such thing as scientific proof and that science is only one interpretation of the world among others equally valid.’

‘Well, isn’t it?’ I said, just to be provocative.

‘Certainly not’, he said. ‘Its explanatory power is of a quite different order from, for example, animism or Zoroastrianism or astrology.’

‘Well, I grant you that,’ I said, ‘but those examples are rather extreme.’

‘Choose your own examples’, he said, with a challenging lift of his chin. I couldn’t think of any off the top of my head.

‘Since the Enlightenment,’ he said, slipping into lecture mode, ‘science has established itself as the only true form of knowledge. This has created a problem for rival forms – they’ve had to either take it on beard, try to make themselves scientific, and run the risk of discovering that there’s no foundation to their conceptual world – like serious theology, for instance – or put their heads in the sand and pretend science never happened – like fundamentalist religion.

These postmodernists are mounting a last-ditch defence of their disciplines by saying that everybody is in the same boat, including scientists – that there are no foundations, and no sand. But it’s not true. Science is for real. It has made more changes to the conditions of human life than all the preceding millennia of our history put together.

Just think of medicine. Two hundred years ago doctors were still bleeding people for every ailment under the sun. If you had cancer, would you consult a postmodern oncologist who thought reflexology and aromatherapy were on a par with surgery and chemotherapy?’

12 comentarii:

oceania spunea...

Intre religie si stiinta ar trebui sa existe convergente si nu divergente, nu opozitie ci doar distinctie.

Turambar spunea...

Intre religie si stiinta nu are cum sa existe convergenta, draga mea Oceania. Sunt doua maniere radical diferite de a explica lumea. Pe masura ce explicatia stiintifica se construieste din ce in ce mai in detaliu, cea religioasa ramane cu chilotzii in vine.

Eu tin cu stiinta. Si cu All Blacks.

:P

oceania spunea...

faza "cu chilotzii in vine" mi-a placut:). si eu sunt de partea stiintei dar asta nu inseamna ca sunt impotriva religiei. spiritul si mintea ar trebui sa fie in armonie. sunt impotriva faptului de-a baga religia pe gat oamenilor dar asta nu inseamna ca resping relatia omului cu divinitatea. la urma urmei dumnezeu e terapeutic

Turambar spunea...

Hm. Hm. Ho ho ho.

I hardly abstain myself.

Hm. Hm. Ho ho ho...

:)

:P

Anonim spunea...

@Turambar
Poti sa ne dai te rog niste exemple de "explicatii stiintifice construite din ce in ce mai in detaliu" care lasa religia cu "chilotii in vine"?
Si ca sa simplificam lucrurile, let's stick only to God existence, fara argumente de genul Arca lui Noe, unde putem fi de acord.

Dupa mine, stiinta Omului explica lumea in masura in care capacitatile creierului Omului o lasa. Si se pare, ne invata stiinta, ca suntem limitati, vezi Godel. Precum procesoarele care nu isi pot depasi puterea de calcul structurala pe care o au din constructie, ma gandesc ca si Omul, la randul lui, nu isi poate depasi propria matca. Mai mult decat atat, tot stiinta ne invata, ca exista probleme care sunt practic nerezolvabile indiferent de puterea de calcul disponibila (vezi de exemplu the halting problem: http://en.wikipedia.org/wiki/Halting_problem ) ...dar, vorba aia ... "ceea ce nu e cu putinţă la om, e cu putinţă la Dumnezeu" :P

lasand gluma la o parte, cred ca modelele stiintifice nu trebuie absolutizate, ci criticate continuu (Popper) si imbunatatite astfel incat sa esplice cat mai bine fenomenele studiate, nu de alta dar ca si fanatismul religios, rationalismul poate naste monstri, ca de pilda, revolutia franceza & co.

Si eu tin cu stiinta, dar pozitia asta nu este in relatie mutual exclusiva cu religia. Sunt doar abordari la nivele diferite. Lumina e si unda electromagnetica si corpuscul in acelasi timp, depinde de experimentul pe care il faci. Tu ce experiment preferi?

topitop

Turambar spunea...

Eu prefer experimentele mintzii, nu ale credintei habotnice, meschine si rigide, care functioneaza pe logica pacatului, a vinii si a dusmanului.

Exemple? Fizica. Paleontologia. Geologia. Astronomia. Biologia. Sa ma spun? Numai chilotzi in vine, presaratzi de-a lungul anilor si deceniilor si secolelor.

Slava Domnului ca sunt ateu.

Anonim spunea...

Hmm, nu m-ai convins cu egzemplele date. In ce masura, de exemplu fizica, il lasa pe Dumnezeu in offside?

INMH credinta nu presupune meschinarii, calcule in termenii bun/rau, dreptate procedurala, ci dimpotriva, presupune generozitate si dragoste, politete, discretie, cavalerism. Cel putin, asa e in crestinism.
Habotnicia nu da bine nici cu credinta in dumnezeu si nici cu credinta in non-existenta lui.

off-topic: mi-a venit acum in minte o definitie de rebus: "conserva fara dumnezeu".
dau o stecla de uischi daca ghicesti!
:)

topitop

Turambar spunea...

Damn, you got me here (la rebus, nu la argumentatie).

Unde il ia fizica in calcul pe Dumnezeu?

Dragoste, cavalerism, chestii: se pot asuma si trai si fara crestinism. Lunga discutiei, pe care in ultimul timp am avut-o cu diversi ad nauseam, a asumarii unui sistem valoric si to stick with it fara biciul fricii. E vorba de o disciplina mentala, spirituala, etica pe care, daca ai vana, ti-o poti insushi si fara Doamne Doamne. Ce, japonezii cum naiba iubesc si respecta?

Am pierdut o sticla de whiskey. Nu-mi vine nici o definitie in cap. De fapt, niciodata nu am fost bun la rebus. De fapt, in seara asta cu atat mai putin: ma uit la semifinala Franta vs Noua Zeelanda din 1999 si sufar cand stiu ca aia mici si negri vor manca bataie, cu tot Lohmu lor si cu tot Tana Umaga si Merthens si Kelleher si Oiver si toata echipa de aur pe care au avut-o. Ii joaca Dominici pe degete. Da' si Lohmu, tocmai a marcat un eseu in care a trecut ca prin branza prin 6 francezi laolalta. A venit un pilier in viteza sa-l placheze si s-a lovit ca de zid. Fascinant...

Vezi, astea sunt adevaratele subiecte de dezbatut, nu miturile si iluziile. :)

Anonim spunea...

:) A venit un pilier in viteza sa-l placheze si s-a lovit ca de zid ... pATEU s-a facut! --- adica un fel de conserva fara dumnezeu.

Imi raspunzi cu o intrebare, pai eu nu am zis ca fizica il ia in calcul pe Dumnezeu, tu ai spus ca fizica il pune in off-side ... si te invitam sa imi dai un exemplu.

Da, ai dreptate, poti sa traiesti cu propria ta lege morala, insa nu despre asta discutam, ci doar despre daca dumnezeu exista au ba.

gluma: "eu cred ca sansele ca dumnezeu sa existe sunt de 40%" ... acum, in mintea mea, am o continuare hazlie, vreau sa o intuiesti ...
shoot!

Anonim spunea...

ok, inca doo definitii:

1. ia calea bisericii
2. slab de inger

deci? :)

Turambar spunea...

Ma, tu ai chef de rebusuri religioase la ora 1 noaptea. Damn! Mi-am gasit nashu...

:P

Ba da, despre asta discutam: despre legea morala. Exemplele pe care mi le-ai dat tin de partea aia a argumentatiei: iubire, cavalerism, respect. Chestii.

Hai sa separam ontologia (existenta lumii; legile dupa care se guverneaza) de morala (domeniul oamenilor; legile dupa care trebuie sa se guverneze oamenii).

Suntem amandoi de acord: dam de o parte morala. Poti sa fi moral si fara frica / impingerea de la spate a lui Dumnezeu.

Ramanem la ontologie. Am intrat pe taramul argumentatiei cu care incepusem eu: fizica, geologie. Chestii.

Fizica il lasa in offside pe Dumnezeu prin faptul ca nu il ia in calcul in marea schema explicativa. Unde e? Stii ce a spus Laplace, presupun, cand l-a intrebat Napoleon.

O ipoteza inutila. N-am avut nevoie de ea, sire.

Mda. Am totusi un meci de vazut pana la capat. Pateu, frate.

:)

Anonim spunea...

Bun, ultimul post inainte sa ma culc.

Sectiunea definitii:

1. ia calea bisericii = ateism
2. slab de inger = ateu

Sectiunea gluma: "eu cred ca sansele ca dumnezeu sa existe sunt de 40%"

I was expecting from you the following: "eu cred ca sansele ca dumnezeu sa nu existe sunt de 60%"

Sectiunea ultima: eu nu inteleg acest tip de argument "daca ceva nu este luat in calcul in cadrul unei teorii asta inseamna ca acel ceva nu exista". Faptul ca dumnezeu nu intra in esplicatia legii miscarii planetelor, il face irelevant in aceasta problema insa nu il face in mod automat absent.

in rest suntem de acord :P

pateu frate! enjoy the game!

ps: si ultima definitie pe ziua de azi, daca ghicesti, nu te mai bat la cap: "traducator al Noului Testament"