luni, 16 octombrie 2017

Două întrebări pentru decreței și tefelei

Competiția pentru putere. Tineri vs bătrîni
De regulă, puterea într-o societate e deținută de generațiile mai în vîrstă. Atît pentru că dețin mai multe resurse materiale și relaționale, acumulate în timp, cît și datorită participării politice mai disciplinate – așa-zisul “vot al bătrînilor”.

În schimb, vocea mai puternică în societate o au generațiile tinere, îndeosebi vocea de protest.

Există astfel mereu o tensiune între resursele materiale, aflate preponderent în posesia generațiilor mai în vîrstă, și resursele de comunicare și de acțiune socială, aflate preponderent în posesia generațiilor mai tinere.

Comunicarea și acțiunea socială perseverente se cristalizează de regulă în ideologii și în instituții prin care se gestionează competiția intergenerațională pentru putere socială, competiție ce de cele mai multe ori este purtată de manieră conflictuală.

Asfel, generațiile tinere reușesc să compenseze în mare măsură handicapul de resurse (bani, proprietăți, relații) de care beneficiază generațiile mai în vîrstă și să se așeze ca partener relativ egal la masa negocierii sociale inter-generaționale.

Rezultanta acestei continue negocieri o reprezintă drumul pe care o apucă societatea, în ansamblu.

Analogia șoferului. Cei doi șoferi aflați la volan
Schimbarea socială poate fi înțeleasă printr-o analogie vizuală. Orice analogie este inevitabil limitativă. Însă dacă e gestionată cu grijă, analogia ajută, e puternică și expresivă.

De multe ori, analogiile vizuale funcționează cel mai bine, căci sîntem construiți biologic să reacționăm preponderent la stimulii vizuali. Așa sîntem construiți: sîntem primate, nu lilieci sau balene.

Pentru discuția noastră vă propun analogia vizuală a condusului unei mașini.

Șoferul, cînd vede că mașina nu merge unde dorește el, încearcă să-i schimbe direcția. Trage de volan în direcția opusă, dorind să readucă mașina pe drumul pe care îl dorește, cel pe care în mintea sa îl definește ca fiind “drumul cel bun”.

În consecință, ținând cont de cele discutate mai sus, vă rog să vă imaginați că la volanul mașinii numită România nu sînt cei de la conducere, ci oamenii simpli, populația, cetățenii, masele mari de oameni ai muncii, cum ar fi spus limbajul de lemn al propagandei comuniste.

Aceștia se agregă în două grupuri mari: cei care vor ca mașina numită România să meargă așa cum mergea și pînă acum și cei care își doresc schimbarea.

Avem asftel doi șoferi, care trag de multe ori invers de volan. Avem generația în vîrstă, care a tras de volan pînă acum și care de regulă adepta status quo-ului, a logicii inerțiale a lui “las-o așa cum a căzut, că merge bine, nu trage de volan”.

Avem celălalt șofer, al generației tinere, cea care contestă status quo-ul, care și își dorește schimbarea și care dorește să treacă la volan de una singură.

Competiția este pentru cine trage mai tare de volan: cei care au tras și pînă acum, sau cei care de-abia încep să tragă?

Asta, într-o imagine simplă, cvasi-primitivă, dar puternică, este analogia vizuală privind conflictul intergenerațional privind conducerea societății, adică privind gestionarea puterii.

Tinerii trag de volan. România schimbării
Ultimele aproape trei decenii, România a avut la volan șoferul schimbării. Generația tinerilor din anii 90, adică generația mea, a rotit privirea în jur și a tras concluzia: România comunistă este disfuncțională și indezirabilă. Lucrurile trebuie să se schimbe. Trebuie să ne lepădăm de ea. Trebuie să tragem de volan.

Generația noastră – pe scurt cunoscută drept generația decrețeilor – a văzut că mașina numită România se duce în zid, sau se scufundă în mlaștina stagnării, că bunăstarea în România este incomparabil mai scăzută decît în societățile occidentale.

Că ideile pe care le valorizăm puternic, libertate, dreptate, democracție, aici nu sînt, acolo sînt. Că tehnologiile din România sînt depășite. Că nu avem nici pe departe o complexitate a vieții așa cum este dincolo, la ăia.

Vrem o țară ca afară, a afirmat generația noastră.

Și am tras de volan.

Și de douăzeci de ani mașina numită România a apucat-o pe alt drum. Drumul democrației. Al dezbaterii publice. Al concurenței – atît la nivel economic, cît și politic. Al altor sfere de apartenență și de influență geostrategică: de la ruși și tratatul de la Varșovia la NATO și UE. Al altor practici sociale și al altor valori.

De la decreței la tefelei
Tefeleii de azi sînt exact ca decrețeii de acum douăzeci de ani. Reprezintă aceeași nevoie de schimbare inter-generațională. E inevitabil, e o curgere continuă de oameni care se întîmplă de cînd lumea și pămîntul.

Decrețeii au tras de volan în 1989 și după. Au dus România pe drumul schimbării, spre democrație, economie de piață, capitalism, globalizare, NATO, UE.

Tefeleii, acuma, la 15-20 de ani distanță, pur și simplu preiau ștafeta schimbării de la decreței și continuă trasul de volan început de către generația noastră. „Vrem o țară ca afară”. Fix la fel ca decrețeii gîndesc și tefeleii.

Cele două întrebări
Toate ar fi foarte bune și frumoase, așa e mersul lucrurilor, să se schimbe mereu. Doar dacă n-ar fi fost și niște crăpături apărute între timp în această poză angelică.

Sînt două probleme care au apărut, de cînd tot tragem de volanul istoriei, de treizeci de ani încoace. Una de principiu. Alta de tactică. Două întrebări la care generația noastră a început să cugete, după ce a tras instinctiv de volan tot la dreapta, tot la dreapta, tot la dreapta.

Prima întrebare, cea de principiu: ce ne facem cu cei dinaintea noastră?

A doua întrebare, cea de tactică: dacă am tras de volan prea tare și începem să simțim că o dăm dintr-un exces în altul, ce facem? O ținem tot așa?

Prima întrebare. Ce facem cu cei dinaintea noastră? Mama lor...
Prima întrebare poate foarte ușor să capete frazări răutăcioase.

Ce facem cu cei dinaintea noastră, care ne încurcă în cutezătorul nostru drum spre viitor, progres, civilizație, spre o societate multilateral dezvoltată? Îi zvîrlim peste bord? Scăpăm de tot de ei, sau îi băgăm în rezervații?

Sînt și ei oameni sau nu? Ăia care au tras de volan înaintea noastră, mama lor de boșorogi, cum de mai fac umbră pămîntului?

Ăia de a venit schimbarea și istoria peste ei, de i-a dat cu cracii în sus și i-a pus la pămînt, de nu și-au mai revenit nici acum, de nu s-au putut adapta, ăia care au învățat o viață întreagă obediența și ascultarea și viața într-un regim autoritarian, ăia de nu știu nici engleză, nici să umble cu tableta, ce le facem? Le mai dăm bani să trăiască, sau îi lăsăm să se zbată în suferință și boală și sărăcie și bătrînețe?

Contractul social
Dincolo de întrebările cinice de deasupra, de fapt întrebarea fundamentală este: respectăm contractul social?

Generația noastră, a decrețeilor, a avut noroc istoric. A avut șansa să se maturizeze și să-și trăiască viața în sistemul social pe care și l-a dorit: cel al democrației, al economiei de piață, al capitalismului, după valorile societăților occidentale.

Ne-am dorit asta. Ne-a ieșit. Sîntem echipați pentru asta. Sîntem mobili, sîntem plini de pofte, sîntem destul de pricepuți, cum necum ne iese.

Ce facem însă cu cei dinaintea noastră, care n-au avut noroc? Care n-au vrut să vină istoria peste ei, sau dacă au vrut, n-au fost pregătiți pentru asta?

Cei care ne-au crescut și care și-au plătit dările către istorie, iar acum istoria, prin glasul nostru, vine și le dă cu tifla, le zice: lăsați, nu ne mai plătim datoria către voi? Cum zicea bunul nostru președinte: Ghinion...

Le mai plătim pensiile? Că ei la vremea lor au funcționat după alt sistem, pay-as-you-go, ei plătind din banii lor pensiile părinților lor și sperînd ca atunci cînd ajung la bătrînețe să vină vremea ca noi să le plătim pensia lor? Sau ne indignăm că sînt prea mulți și că ce e prostia asta să dăm atît de mult din PIB doar pe pensii? Respectăm regulile jocului sau fugim cu banii care de fapt sînt ai lor?

Un joc vechi, de dincolo de politică
Contractul ăsta social nu e de azi de ieri, de cînd a inventat Bismark sistemul asigurărilor sociale. Nu. E un contract de cînd lumea. Ad literam de cînd lumea. De cînd sîntem noi primate și oameni și animale sociale, generațiile tinere ajută generațiile bătrîne, le asigură supraviețuirea. Așa e la speciile sociale. Nu sîntem tigri. Sîntem primate. Ne ajutăm unii pe alții.

E un joc complex: și ăia tineri dau ceva, și ăia bătrîni dau ceva, sau au dat la vremea lor. Așa e jocul, dragilor, cum ar spune Arghezi. E jocul de-a copiii și de-a părinții, de-a viața și de-a moartea. N-are de-a face cu Bismark sau cu Hobbes, Locke, Rousseau și care-a mai zis despre contractul social. Are de-a face cu viața, dincolo de sistemele sociale, politice, ideologice.

Vreți să călărim acest joc? Să-l păcălim? Să-l sărim, generația noastră?

Asta vreți? Doar atîta ne duce capul? La asta se rezumă toată moralitatea noastră?

Toleranța față de Celălalt. Cum e să fii persan?
La fel de fundamentală este generalizarea întrebării privind contractul social. Este o întrebare nu doar ideologico-politică, ci de viață pur și simplu: îi recunoaștem pe ceilalți ca fiind și ei oameni?

Asta este una din marile întrebări filosofice ale ultimelor sute de ani, atît a modernității, dar și a creștinismului, căci ambele ideologii au drept numitor comun toleranța.

Cum e aia să fii persan?, întreba pe vremuri Montesquieu, la capătul de început al modernității cea care începe să recunoască ontologic Alteritatea.

Eu vă propun alt soi de întrebări, pentru persanii din jurul nostru. Cum e aia să fii bătrîn? Dar să fii sărac? Cum e aia să fii fără viitor și fără speranță? Cum e aia fii abandonat de generația copiilor tăi? Cum e aia să te tăvălească istoria fără milă, iar apoi, cînd ești pe jos, să vină copiii tăi și să-ți rîdă în nas: boșorogule, știrbule, săracule, retrogradule?

Întrebări la care fiecare generație în parte trebuie să se uite în oglindă și să încerce să fie înțeleaptă. Și decrețeii, și tefeleii.

A doua întrebare. Ce facem dacă tragem prea mult de volan?
A doua întrebare e tactică, e dincolo de morală. E una de pricepere simplă, de bun simț procedural.

Nu zice nimeni să nu tragi de volan dacă vezi că mașina merge în direcție greșită. Din contră, e dezirabil. Problema e că dacă ții de volan și tot tragi în direcția opusă, să corectezi mersul mașinii, e prea probabil de fapt s-o duci în șanțul opus. Adevărata pricepere nu e doar să știi cînd să tragi de volan. Ci și cînd să te oprești din tras. E o chestie de o banalitate cutremurătoare.

Avem din ce în ce mai multe semne că sîntem pe cale să înlocuim disfuncționalitățile triste ale unei epoci apuse cu alt fel de disfuncționalități.

Dincolo de cele ce țin de relația dintre generații, de felul în care cei tineri consideră să respecte sau nu contractul social, mai avem și alte lucruri pe care din păcate tindem să le pierdem, cît timp sîntem încrîncenați să schimbăm tot și să scăpăm de cele ale trecutului, ale status quo-ului.

Despre rațe și alte chestii legate de viață
O să rîdeți. O să încep cu un exemplu teoretic hilar. O să vă povestesc despre rațe.

Da, ați auzit bine. Despre rațe.

În continua noastră zbatere spre progres, civilizație, o viață mai bună, Internet mai broadband, o țară ca afară și alte dorințe de-astea progresiste, vă întreb: cîți dintre copiii recenți, mai ales ai noștri, ai decrețeilor și ai voștri ai tefeleilor, mai știu cum arată o rață? Cîți dintre copiii noștri au pus mîna pe o rață în viața lui?

Da, știu. O să rîdeți. O să aveți un prilej nesperat să combateți tot ce zic eu aici. „Ia uite-l și pe prostul de Palada, pe reacționarul ăsta violent și kaghebist și comunist, cum plînge de mila rațelor”.

Da, dragii mei tefelei. Plîng după rațe. Plîng de mila copiilor care nu știu ce e aia o rață. Care n-au ținut niciodată un boboc de rață sau un pui de găină în brațe. A copiilor care cred că vaca are culoarea mov, că așa au văzut ei în reclame, că doar așa văd ei natura, la televizor.

A copiilor care nu știu ce e ăla un copac, darămite să-i întrebi soiurile de copaci. A copiilor care își cresc copilăria în cotețe din ce în ce mai de beton, din ce în ce mai virtuale, din ce în ce mai rupte de realitatea prozaică, aia de secole și milenii, aia cu iarbă și noroi și vînt și ploaie și frunze și rațe și vaci.

„Pe vremuri”
Am o strîngere de inimă cînd mă gîndesc că în încercarea noastră de a ne lepăda de cele păcătoase de pe vremea comunismului: lipsa de libertate, de dreptate, de șansă, ne grăbim să aruncăm tot ce înseamnă „pe vremuri”. Pe vremuri, cînd știai ce e aia o vacă. Pe vremuri, cînd știai cum miroase iarba.

Pe vremuri, cînd carnea nu era plină de hormoni de creștere și de antibiotice. Pe vremuri, cînd roșiile aveau gust. Pe vremuri, cînd oamenii stăteau de vorbă unii cu alții. Pe vremuri, cînd copiii se jucau pe afară șotronul, nu cu ochii în tabletă. Pe vremuri, cînd copiii puteau citi Baltagul și To Kill A Mocking Bird fără să fie acuzați de tot soiul de prostii de corectitudine politică împinsă la extrem.

Sînt trist că încercînd să aruncăm apa din copaie, riscăm să aruncăm și copilul. Sînt și mai trist cînd mă gîndesc că s-ar prea putea să nu mai știți ce e aia copaie și să nu recunoașteți acest proverb – mai vechi decît comuniștii, decît ăștia de acum bătrînii săraci și știrbi care vă inoportunează și vă încurcă vouă tinerețea, nu vă permit să aveți o țară ca afară.

Sînt trist că vă duce mintea, dar nu pînă la capăt. Că sunteți suficient de pricepuți pe persoană fizică, în viața voastră de zi cu zi, ca atunci cînd conduceți mașina să știți care sînt consecințele dacă trageți prea mult de volan în partea ailaltă. Dar că nu sînteți suficient de înțelepți să vă dați seama că dacă trageți prea tare de volanul mașinii numită România nu o puneți pe drumul cel bun, ci doar o dați dintr-un șanț în altul, dintr-un exces în celălalt, dintr-o societate proastă într-un alt fel de societate proastă.

Dintr-un șanț în altul. Repetarea modelului autoritarian
Sînteți generația care vă închinați la Johannis și la Kodruța și la Macovei ca la niște zei. Tot voi sînteți generația care îl înjurați pe Ceaușescu de toate relele pămîntului, așa cum și generația noastră a făcut-o la vremea ei.

Și e trist că nu vă dați seama că înjurați un sistem autoritarian și că de fapt puneți umărul cu tot entuziasmul vostru de tefelei tineri și plini de energie la construirea altuia nou, tot autoritarian.

Vă aștept
O să vă treacă. O să vă dați seama de excesele pe care le faceți. Și probabil că, la rîndul vostru, veți bombăni excesele pe care le va face generația următoare.

Îmi doresc din tot sufletul să ajungeți să aveți înțelepciunea să înțelegeți că cei care nu sînt ca voi sînt și ei tot oameni. E miezul și esența modernității asta. Îmi doresc din tot sufletul să nu mai fiți supărați pe oamenii săraci și știrbi și care se tîrăsc pe coate la procesiunile religioase, să-i înțelegeți și să-i lăsați în pace, dacă nu puteți să-i respectați.

Îmi doresc să vă respectați părinții și să aveți la rîndul vostru copii care să vă respecte. Îmi doresc copiii voștri să poată pune mîna pe o rață, pe o vacă, pe un trunci de copac, să iasă afară în ploaie, să știe cum miroase zăpada iarna și fînul vara. Să mănînce mîncare sănătoasă, să știe ce gust au roșiile, să fie mîndri că sînt români.

Vă aștept. Vă aștept acolo unde rața e rață, vaca vacă, frasinul frasin, ploaia ploaie, unde părinții sînt părinți, familia familie, roșia are gust de roșie, iar țara țară.

Vă aștept.



.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Pai Pufosule, nu stiu de ce ai mai pus intrebarile respective daca, asa cum faci intotdeauna, ti-ai si raspuns la ele.
Cred ca dintre toate, asta e aspectul pe care il urasc cel mai tare la tine. Ai adus, nu de putine ori, teme interesante de discutie, dar temele respective sunt de fapt doar niste bule papale si niste adevaruri scrise in piatra din partea unui Guru atotstiutor ca tine...
Daca ai fi fost intr-adevar adeptul dialogului de idei, ceea ce evident nu esti, ai fi lasat intrebarilea acelea (f bune de altfel!) deschise si ti-ai fi exprimat parerile personale intr-un articol separat (follow-up) dupa ce ai fi mediat cu adevarat o dezbatere de idei cu alti participanti.
Sunt fff multe de comentat si pro si contra in articolul asta al tau. Unele zbateri interioare ti le pot intelege pt ca facem parte din aceeasi generatie, dar tu uiti un lucru fundamental. Viata nu va mai fi niciodata asa cum a fost acum 30-40 de ani. De ce? Pt ca in loc de 4 miliarde de insi, acum sunt peste 7 miliarde si nu se mai poate hrani ditamai harmalaia asta de oameni cu oua de la rata crescuta de mamaie in curtea din spate. Omenirea asta, pur si simplu a avansat in zecile astea de ani. Nu, nu am sa spun ca a mers sau ca merge in directia corecta sau gresita pt ca nimeni nu poate sa spuna clar care e directia corecta sau gresita, dar la fel de clar este ca noi ca natie nu mai putem sa mergem impotriva curentului pt ca am mai facut-o in trecut si am vazut cu ce pret...
Am spus-o deja de f multe ori, depinde de noi ca natie ce vrem. Vrem sa ne ducem in directia in care merg cei care au ajuns deja la un anumit nivel de dezvoltare sau vrem sa ramanem singuri si saraci si primitivi si sa pupam moaste? Oricare din cele 2 scenarii e ok, dar trebuie sa alegem si sa fim ok cu ce alegem.
Si acum vine problema generatiilor. Astia tineri pe care tu ii numesti in permanenta la modul peiorativ TFL-ei nu mai vor o tara ca cea a parintilor si bunicilor lor. Si e destul de clar acest lucru. Cand esti programator Java la nu stiu ce multinationala, nu te mai duci sa stai 24 de ore la coada ca sa pupi moaste si nu mai vrei o pensie de mizerie dupa ce ai construit comunismul luminos...
Si atunci intrebarea de fapt este spre ce ne uitam? Spre trecut sau spre viitor? Putem sa continuam sa ne uitam spre trecut si sa ne orientam (din nou) spre Rusia si sa repetam (din nou) toate greselile trecutului, dar in felul asta in mod sigur Romania va mai pierde cateva milioane de oameni prin emigrare. Sau, ne orientam spre viitor si poate le dam si noi o sansa TFL-ilor astora asa cum parintii si bunicii nostri ne-au dat noua o sansa.
"Ce facem cu cei dinaintea noastra?" - am mai spus-o, in fff multe tari generatiile coexista bine-merci fara nicio problema, doar la noi nu se poate. De ce? Pai din cauza propagandei agresive. Daca tara s-ar orienta spre viitor si dezvoltare, "cei de dinainte" si-ar avea cu siguranta locul si ar fi un loc caldut cu o pensie rezonabila dupa o viata de munca, pensie platita de cei care muncesc acum la multinationalele rele. Deci, despre ce vorbim?!
"Ce facem daca tragem prea mult de volan" - te referi aici la dezvoltarea economica sau doar la obsesia ta si a deontologilor de la Antena 3 referitoare la "justitie"?! Ca daca e sa na referim la dezvoltarea economica, noi ca tara nici nu am inceput macar sa tragem de volan. Sa ne uitam in jurul nostru. In 1989, teoretic tarile comuniste din est au plecat aproximativ din acelasi punct (da, stiu noi am fost cei mai oropsiti ca l-am avut pe tiranul Ceausescu) si hai sa ne mai uitam o data la Cehia, Polonia, Slovacia, Croatia...nu ti se pare ca in comparatie cu astia, noi nu prea am facut nimic in astia 30 de ani?!? Crezi ca cehii sau polonezii inca se mai intreaba daca sa mearga mai departe pe drumul dezvoltarii sau sa se intoarca la pupatul de moaste?! Sau poate vrem sa adoptam modelele din partea opusa si sa ne uitam mai atent la Ucraina, Belarus, Moldova etc.
Asta vrei tu? Asta vreti voi, deontologii?

Turambar spunea...

Ma bucur ca recunosti ca ma urasti. Emotia te face sa te simti viu, tefeleule anonim care n-ai curajul sa-ti arati fatza, te ascunzi ca un las.

Deci daca sintem 7 miliarde, sa acceptam ca multinationalele vind produse de calitate mai scazuta in estul Europei, pt simplul motiv ca pot? Aha. Inteleg. Ce-ti mai place dreptatea...

Deci daca sintem 7 miliarde, inteleg ca trebuie sa incepem sa nu ne mai respectam batrinii? Daca sintem 7 miliarde, sa nu mai fim de acord cu cei care nu sint ca noi? Ai auzit de procesiunile religioase din tarile alea democratice pe care le iubesti mult? Iese tot orasul in strada. Sint sute de mii, milioane la Compostela. Ca si in Polonia. Ei acolo coexista. Si unii si altii. Isi vad fiecare de ale lor.

Da, cit timp multinationalele va folosesc pe post de sclavi prosti si nu-si platesc taxele, duc profitul in paradisurile fiscale, sint multinationale rele. Ramai tu fraier si crezi in continuare ca dezvoltarea tarii asa se realizeaza: cu optimizarea fiscala agresiva pe care o fac multinationalele "bune".

Lasa-ma cu propaganda tefelista. Tarile comuniste au fost intotdeauna inaintea Romaniei, si inainte de al doilea razboi mondial, si in perioada comunismului, si dupa. Nu e neaparat o chestie de demaraj pierdut in anii 90. Polonia, de ex, s-a dezvoltat mai repede decit celelalte pentru ca i s-au sters niste miliarde multe de datorie. Grow a life - iesi din propaganda si accepta ca viata e mai complicata decit schemele tale mentale din capul tau de tefeleu incrincenat.

Ai parinti? Probabil da - daca n-ai fost facut in eprubeta. Transmite-le salutarile si respectul meu.

Anonim spunea...

Sa rastalmacesti fiecare cuvant pe care il spune celalalt, o tehnica f simpla de manipulare. Chiar si pt tine e mult prea simpla. Stai linistit ca nu te uraste nimeni....asta e doar paranoia ta.
Daca citeai fiecare cuvant scris de mine ai fi vazut ca am spus ca e loc destul sub soare pt toti. Dar deh, in felul asta nu mai aveai ce comenta. Parintii si bunicii mei, poate la fel cu ai tai, au stat cu ochii pe cer si cu urechea la Romania libera, au asteptat sa vina americanii si au ajuns la batranete dupa o viata de munca cu niste pensii mizere...noroc cu TFL-ul de mine care I-a sustinut...si nu ma refer doar la sustinere morala...
E buna compratia cu Santiago de Compostela daca o duci pana la capat. Am s-o accept cand ai sa spui tot adevarul si nu doar partile care iti convin tie. Daca imi faceai comparatia intre nr-ul de km de autostrada sau de cale ferata de mare viteza construite de Spania in ultimii 30 de ani in comparatie cu Romania, atunci as fi acceptat si comparatia cu pupatul de moaste.
Si tot la capitolul comparatii, pt ca esti totusi “om al cifrelor” sa ne spui si noua TFL-eilor cam cate milioane de euro sunt scosi din tara anual de corporatii prin optimizari fiscale agresive si cam cate milioane sunt scoase tot prin paradisuri fiscale anual de politicienii romani si securistii transformati in oameni de afaceri...s-ar putea sa-ti dea cu virgula...
Asa e, ai dreptate. Absolut toate tarile de pe planeta asta au fost si vor fi inaintea noastra...pt ca tarile alea nu au Miorita in ADN si vocatia resemnarii si a plansului de mila...
Daca s-a reusit cu adevarat ceva in astia 30 de ani in Romania, si tu ai avut parte ta indiscutabil, a fost ca ati reusit prin propaganda si prin manipulare ordinara sa dezbinati poporul asta pana la schizofrenie...si te mai miri inocent de de isi sar toti la beregata...
Si la final, daca vrei sa ma cunosti cu adevarat nu te astepta la useri falsi de FB sau altceva. Invita-ma la o bere si ai sa vezi cum arata unul din oamenii aia de rand , banal de normali, care muncesc 12 ore pe zi si care-si doresc altceva decat a fost pana acum pt tara asta.

Turambar spunea...

Da, vad ca lucrezi 12 ore pe zi.

Berea o beau cu prietenii, nu cu...

Marius Frînculeasă spunea...

      Impozitarea muncii în România este o dramă. Impozitarea profitului o mascaradă! Pe baza datelor ONRC pe 2013 (nicio deosebire semnificativă pe 2014 și 2015), în România operau efectiv 643.000 firme cu o cifră totală de afaceri de 1.114 miliarde de lei (circa 251 miliarde de euro), care au raportat profituri de 74 miliarde de lei (16,6 miliarde de euro). Din acestea, 63.250 firme (adică numai vreo 10%), deșinute de capitalul străin, au realizat o cifră de afaceri de 554 miliarde de lei (125 miliarde de euro), respectiv jumătate din cifra de afaceri de ansamblu a companiilor din România, aducând însă în spațiul fiscalizării profituri de 34 miliarde de lei (vreo 7,6 miliarde de euro), adică numai 46% din totalul profiturilor raportate în România. Iată o primă anomalie, dar nu și cea mai gogonată! Reiese că mult cântatul și mult lăudatul capital străin ar fi mai puțin performant decât capitalul autohton și că a venit în România să se inspire din realizările românești și nu să facă profit, după cum credeam noi, proștii, încrezători în normele capitalismului.

      Dacă nu ți-a fost spălat creierul, este lesne de găsit explicația acestor date care sfidează bunul simț: capitalul străin obține profituri în România, și încă unele fabuloase, dar le ascunde de la impozitare, mai concret le externalizează prin diferite metode înainte de fiscalizare, iar cee ace rămâne să fie impozitat este derizoriu. În timp ce posibilitățile capitalului românesc se rezumă în evazionarea fiscalizării profitului la neînregistrări în acte și artificii contabile, capitalul străin dispune de capacități infinit mai mari în domeniu prin ascunderea legală sau la marginea legii a profiturilor în rețeaua internațională de producție și comercializare a firmelor. În realitate, profitabilitatea capitalului străin este de cel puțin 2 ori mai mare (pe unitatea de capital) față de cea a capitalului românesc, grație atuurilor recunoscute (și ridicate în slăvi) în plan tehnologic, organizational și financiar. Pentru a nu forța evaluările, să admitem însă o profitabilitate doar de 1,7 ori mai mare (respectiv cea rezultând din faptul că, după datele aceleiași surse statistice, capitalul străin realizează jumătatea din cifra totală de afaceri utilizând nici 29% din forța de muncă angajată în România). Înseamnă că, la o asemenea rată de profitabilitate, capitalul străin obține de fapt spre 68-70% din profiturile realizate pe ansamblu în economia din România, respective de 1,5 ori mai mult decât raportează.

      Cât ajung să plătească, în realitate, capitalul străin și cel românesc din cee ace s-ar cuveni să plătească în contul impozitului pe profit? Din date oficiale ale Ministerului de Finanțe privind evaziunea fiscală aflăm că rata efectivă de colectare din impozitul pe profit este de 20-21%, restul de 80% constituie evaziune. Mai precis profituri făcute „pierdute” înainte de impozitare.

      Aplicând liniar rata menționată de neplată ar rezulta că, din ceea ce ar trebui să plătească sub forma impozitului pe profit, capitalul străin nu plătește decât vreo 14%, iar cel românesc vreo 38%! Numai că știm că circa o treime din firmele românești, reprezentând așa-numitele microîntreprinderi, plătește în contul profiturilor pe care le realizează nu impozitul de 16% pe profitul declarat, ci impozitul de 3% pe încasări, unde rata de plată reală este între 90 și 100%. Or, dacă o treime din capitalul românesc plătește integral impozite în contul profiturilor realmente obținute, înseamnă că restul de două treimi din capitalul autohton și în întregime capitalul străin plătesc și mai puțin decât apare că ar plăti la rata de 20% colectare la impozitul pe profit în ansamblu.

Marius Frînculeasă spunea...

Partea a doua:

      O imagine pur apocaliptică se conturează!

1. Doar vreo 2,7 miliarde de euro se încasează la bugetul statului din impozitul pe profil, ca urmare a impunerii cu 16% a numai16,6 miliarde de euro din cele aproape 80 miliarde de euro profituri reale obținute și care ar trebui impozitate. Peste 60 miliarde de euro se evaporă în fiecare an înainte de impozitare, grosul de presupus prin externalizări în străinătate.

2. Microîntreprinderile, care nu reprezintă decât câteva procente din cifra de afaceri pe ansamblu, plătesc ca impozite în contul profiturilor realizate mai mult decât întregul capital străin care deține cel puțin 50% din cifra de afaceri și obține pe plan real spre 70% din totalul profiturilor.

3. Aceleași microîntreprinderi plătesc impozite în contul profiturilor efectiv realizate între două și trei ori mai mult decât restul capitalului românesc.

4. Vertijurile nu pot ocoli pe orice om de bună credință la constatarea că, în contul impozitării profiturilor real obținute, capitalul străin nu plătește 85-90% din ceea ce s-ar cuveni să plătească, iar capitalul românesc nu plătește 60-65% din cee ace s-ar cuveni să plătească!

      Este de tolerat o asemenea stare de lucruri? Nu! Este de schimbat? Da! Poate fi schimbată? De asemenea, da! Se vrea însă o schimbare? Nu! Aceasta este problema! Pentru o schimbare ar fi de ajuns a înlocui impozitarea propriu-zisă a profitului cu o derizorie impozitare a cifrei de afaceri (adică generalizarea impunerilor din cazul microîntreprinderilor), care nu poate fi evazionată! Ascunderea față de fiscalizare a profitului este posibilă pentru că păgubit este doar statul. Încercarea de ascundere față de fiscalizare a încasărilor nu este posibilă pentru că intră în coliziune cu interesele plătitorilor care sunt și ei privați. Dacă însă nu se vizează a se schimba ceva în România și statului român nu i se va conferi rolul de a și face ceva pe linia dezvoltării țării, atunci nu are rost a se întreprinde nimic în fiscalizarea profitului. Oricum, însă, impozitarea profitului în actualele condiții trebuie desființată. Și cu și fără cele 2,7 miliarde de euro din această impozitare, statul roman este același. Mascarada trebuie să înceteze! Măcar să oficializăm jefuirea statului român și a țării numite încă România.


Capitolul 6.2 Mascarada impozitării profitului din cartea „ROMÂNIA, o colonie la periferia EUROPEI” a economistului și publicistului Ilie Șerbănescu, publicată în 2016 la editura Roza Vânturilor.

Anonim spunea...

Stimate Dle Palada
Imi permit sa nu fiu de acord cu Dv in unele puncte .
Iata :
A. Activii platesc pensia pensionarilor . Fals. Dvoastra fiind sociolog aveti aparatul mathematic, datele statistice sa verificati
1.Iata un calcul pe date de acum vreo 3 ani (datele satatistice erau din 2011)
Nu-mi apartine , l-am cules de pe internet dar mi se pare convingator.Un calcul matematic simplu zice asa, ca exemplu:
- un barbat traieste in medie 71 de ani (in Romania, date valabile in 2011)
- se pensioneaza la 65 de ani, cu vechime in munca de minim 30 de ani
- de la 65 la 71 de ani, cat primeste pensie, sunt 6 ani
- in 2011 salariul mediu era de 2.026 lei, eu iau in considerare unul mai mic, de 1.500 de lei, ca salariu mediu in vreo 30 de ani de munca (puteti calcula fiecare la salariul pe care vi-l stiti)
- firma plateste pentru pensie o cota de C.A.S. de 20,8% iar salariatul plateste o C.A.S. de 10,5%, cote aplicate la cei 1.500 lei, adica in total o cota de 20,8+10,5, adica 31,3% care inseamna 1.500*31,3%=469,5 lei, lunar.
-in 30 de ani se aduna pentru pensie 30ani*12luni/an*469,5lei/luna=169.020 lei
-iti iei pensia timp de 6 ani, adica 6*12=72 luni, deci din banii tai, 169.020 lei, ceea ce inseamna o pensie lunara de 169.020 : 72=2347,5 lei !!!! si nu 800 sau 900 cat dau hotii astia acum
- exemplu real, nu statistic: un economist, cu salarii peste medie toata viata, cu 35 de ani vechime in munca, cu ultimul salariu brut de 5.400 lei in luna iunie 2013, primeste o pensie de sub 1.500 lei !!!
Ce se intampla cu diferenta de bani? Ii este furata, asa cum am aratat mai sus.
Sunt unii care nu inteleg socotelile astea si isi spun ca unii traiesc mai mult si altele, gresesc, socotelile facute cu media sunt corecte, de exemplu, faptul ca unii traiesc mai mult de 71 de ani e compensat cu aceia care traiesc mai putin de 71 de ani, etc.
Altii inventeaza ca tu nu-ti iei pensia din contributia ta, ci din banii platiti de cai care lucreaza atunci cand tu esti la pensie. Fals, pentru ca intai a fost salariatul care a muncit si a economisit contributia pentru pensia lui. Iese la pensie si, daca e platit din contributia celor care inca lucreaza, ce se face cu contributiile lui la pensie?
Deci, contribuiti pentru o pensie care ar trebui sa fie mai mare decat salariul, adica pentru o pensie decenta. Nu o primiti pentru ca sunteti furati.
O tema ar fi : calcul in situatia actuala ( contributiile din acest moment si durata medie de viata.)
2. Cind au venit comunistii , tara era una agrara . Ei au facut industria care a angajat oameni si care primesc pensie. Muncitorii au contribuit si nr pensionarilor a fost f mic o mare bucata de vreme.
3. Decreteii vor fi lucrat in cimpul muncii in medie 5 ani inainte de revolutie . Restul de 30 de ani (pina prin 2032) vor fi fost in capitalism , cu salariile aferente. Mizerabile.
4. Cit contribuie TFListii la pensia si asigurarile de sanatate s-a vazut cu ocazia Colectiv , cind 2/3 n-au avut la contributivitate de nici unele
5. S-a mai facut porcaria ghiveciului in care din fondul de pensii s-au alimentat si cei cu pensii speciale si ajutoarele sociale deci indivizi care n-au contribuit
B. Cu intoarcerea volanului mereu spre dreapta .
Am ajuns sa descriem un cerc inspre inapoi care sub unele aspecte ne-a aruncat in timp inainte de ultimul razboi mondial : tara condusa de straini , saracie , analfabetism si oameni redusi . Dar daca inainte de razboi oamenii erau redusi fiindca nu au fost educati , azi sint redusi fiindca au fost educati sa fie astfel.
Cele bune ,
Nae Girimea