vineri, 14 noiembrie 2014

Generației mele, cu drag

Fac parte din acea generație care a deschis ochii întru tinerețe și maturitate imediat după 1990.

Am terminat liceul în 1991, la Cîmpina. Tot în acel an, toamna, am sosit în București, la facultate, taman la timp pentru mineriada de toamnă.

Sînt dintre cei care s-au socializat civic și politic în acei ani zbuciumați. Am făcut parte din organizațiile studențești, evident anti-comuniste pe vremea aceea. Am fost la mitinguri. Am protestat.

Am fost mișcat pînă la lacrimi de moartea lui Coposu. Am stat cățărat pe zidurile Universității la procesiunea sa funerară. Și acum îl consider unul din cei mai mari oameni politici pe care i-a avut România în acești ani post-decembriști.

L-am votat pe Emil Constantinescu. Ca foarte mulți din generația noastră, mi-am pus speranța în el. Am suferit cînd acesta s-a declarat înfrînt în 2000. Am votat în 2004 cu Traian Băsescu, fiind încins de mașinăria de marketing politic a acestuia întru indignare tinerească anti-pesedistă.

Sînt ca mulți dintre voi. Pe mulți dintre voi vă știu, fie față în față, fie de pe Internet.

Sînteți mulți la fel ca mine, cei din generația decrețeilor, cei care acum încălecați vîrsta de 40 de ani: unii un pic sub, mulți un pic peste. Cei crescuți în valorile occidentale. Cei care ați învățat în anii 90 să vă temeți de revenirea influenței sovietice la noi în țară și să vă uitați cu un ochi chiorîș înspre PSD.

Nu știu rusă. Sunt fluent în franceză și mai ales în engleză. Cred cu tărie în modelul occidental de viață. Cred cu tărie că România trece acum printr-una din cele mai faste momente din istoria sa, de cînd este în UE și în NATO.

Am fost un an de zile în Statele Unite cu bursă, într-un orășel cu nume imposibil și tare fain: Kalamazoo. Vorbeam ziua doar în engleză și noaptea visam doar în română.

Puteam să rămîn acolo. Nu am rămas. M-am întors în țară. Am terminat studiile universitare aici. Am învățat o meserie și o cale de viață: sociologia. Am învățat să fac sondaje. Le fac destul de bine: și săptămînile trecute ați avut ocazia să vedeți acuratețea sondajelor noastre.

Am un doctorat în domeniul în care mă pricep: sociologie politică. Am un bagaj cultural destul de consistent. Un enciclopedism ușor superficial, dar larg acoperitoriu pe multe domenii, cum îi șade bine sociologului integrator.

Știu să mă exprim destul de bine – unul din elementele definitorii ale unui intelectual. Sînt una din vocile onlineului din România. Din 2000 încoace mă cheamă și Turambar pe Internet, după numele unuia din eroii lui Tolkien.

La ceva timp după întoarcerea în țară, m-am căsătorit. Îmi cerusem soția în căsătorie pe e-mail, cît timp eram în America și mi-era al dracului de dor de ea. Îmi pare rău că nu mai am discheta cu acel e-mail emoționant, probabil una din primele cereri în căsătorie pe Internet din țara noastră.

Avem doi copii frumoși și deștepți și faini ca părinții lor. Primul copil l-am făcut în cămin, cît încă mai eram student. Am stat în chirie, ca orice student provincial cînd termină facultatea și rămîne în București. Mai tîrziu, am reușit să ne luăm casă – fix la timp înainte să crească prețurile, altminteri ne-ar fi fost mult mai greu.

Am făcut mai multe firme, fie cu alții, fie singur. Încet-încet, mi-am făcut un nume în breasla mea, dovedind că mă pricep la ceea ce fac, într-un mediu profesional destul de complicat și destul de competitiv.

Mai ales și mai ales, am construit încet-încet o echipă de oameni profesioniști de care îmi e tare drag și de care sînt tare mîndru. Eu i-am crescut cu mîna mea pe toți. Și toți sînt buni și pricepuți.

Pînă și pomi am plantat grămadă la viața mea, ca să împlinesc acel stereotip privitor la făcut copii, înălțat casă, plantat pomi. Îmi plac pomii la nebunie, moștenire de la mama mea profesoară de biologie și de la înțelepciunea celtico-scandinavă a lui Tolkien. Cine îmi citește blogul știe că nu sînt vorbe goale.

Sînt liberal în gîndire și în comportament. Și sînt în echipa lui Victor Ponta. Și sînt mîndru că sînt în echipa lui Victor Ponta.

Sînt mîndru că am reușit să mă lepăd de marotele și de stereotipurile pe care le căpătasem în tinerețe la adresa PSD-ului și pesediștilor.

Și ei sînt oameni. Nici mai buni, nici mai răi decît alții. Și ei sînt români. Și ei doresc bunăstarea acestei țări.

Încet-încet, am reușit să ies din cușca de neîncredere și de reticență la adresa lor și astfel am devenit un om mai normal la cap, care nu gîndește în stereotipuri și nu etichetează oamenii după ce citește în ziar ori aude clamat de către alți politicieni.

De cîțiva ani, sînt din ce în ce mai alături de ei. În aceste zile în care ideologiile încet-încet converg spre un centrism pragmatic, nu mai contează ce etichetă porți, ci ce faci.

De mai bine de un an de zile, sînt alături de Victor Ponta, în echipa sa guvernamentală. Și nu mi-a părut rău nici o secundă, nici cînd mi-a fost bine, nici cînd mi-a fost rău.

De mai bine de un an de zile, sînt și eu în echipa PSD. Nu sînt membru de partid, sînt un tehnocrat. Dar aș fi ipocrit să spun că nu sînt alături de pesediști.

Și de aici, din interior, pot să depun mărturie că sîntem normali la cap. Oameni obișnuiți.

Nu mîncăm oameni. Nu vindem țara rușilor sau chinezilor. Nu sîntem kaghebiști. Nu scoatem țara din NATO sau din UE. Nu introducem impozite progresive. Nu protejăm corupții. Nu sîntem șerpilieni.

Sîntem oameni obișnuiți, o echipă tînără, dintre acei tineri care au deschis ochii în spațiul public după 1990.

Sîntem exact ca voi: filme muzică Internet familie sport în timpul liber, iar cînd e de treabă, e de treabă. Rîdem, glumim, dar cînd viața e serioasă, sîntem și noi serioși.

Mai toată echipa guvernamentală a lui Victor Ponta are mai puțin de 50 de ani. Sîntem ca voi. Sîntem de vîrsta voastră.

Am urmat aproximativ același curs în viață, ne-am construit niște cariere profesionale, am răzbit în viață, avem aceleași valori. Sîntem, de fapt, voi. Voi sînteți noi. Noi sîntem voi.

Noi toți sîntem noi. Și "noi", în sensul de recenți, de acum, din zilele astea. Dar și "noi" în sensul de noi toți, o comunitate, o generație, o țară.

Asta nu înțelegeți, unii dintre voi, temători să acceptați schimbarea. Viața s-a schimbat. PSD s-a schimbat. România s-a schimbat. Lumea s-a schimbat. Noi ne-am schimbat, pe dinăuntru.

Nu mai putem trăi cu marotele și cu fricile și cu stereotipurile anilor 90. Avem o țară de construit. Avem o viață de trăit. Avem niște uri de lepădat și niște frici de înfrînt și niște vise de visat.

Vă propun să faceți acest leap of faith – sînt sigur că știți engleză și înțelegeți ce înseamnnă – pe care l-am făcut și eu cu ceva ani în urmă și să vă dați seama că de fapt, vă uitați în oglindă.

Sîntem aceiași. Noi sîntem ca voi. Aceeași generație. Aceleași fire de viață. Aceleași destine. În aceeași țară.

Nu vă rog să-l votați pe Victor Ponta. Veți vota cu cine credeți voi de cuviință, nu vă voi convinge eu aici, în aceste rînduri.

Știm foarte bine că generația noastră e suficient de inteligentă și de autonomă și chiar de încăpățînată încît să nu voteze decît cum o taie capul. (Și cum o păcălește Băsescu, ar spune răutăcios Turambar – dar nu o spune, că nu-l las).

Doar atît vă rog: să nu uitați că sîntem la fel. Noi, dragilor, sîntem voi. Iar noi toți, împreună, sîntem cu toții români.

De luni încolo, după această patimă a votului, a demonizării, a urii și a vehemenței și a împărțirii în Us and Them, vă propun să ascultăm Pink Floyd, exact melodia Us and Them, și să ne aducem aminte că, deși ascultăm muzică în engleză, sîntem români.

Eu, unul, voi vota cu Victor Ponta. Pentru că e ca mine. Din generația mea. Și pentru că am încredere în el.

Sînt mîndru că sînt în echipa lui Ponta. Sînt mîndru că am învățat să nu mai împart lumea în noi și ei. Sînt mîndru că sînt din aceeași generație cu voi. Sînt mîndru că votez cu Victor Ponta. Și mai ales, sînt mîndru că sînt român.

Vă mulțumesc!



.

27 comentarii:

La Rose Jaune spunea...

imi pun speranta in oamenii extraordinari ai generatiei mele. sa va straduiti sa faceti cat mai mult bine tarii asteia si poporului ei!bafta!

Anonim spunea...

Mirel, nimeni nu a zis ca nu exista si in PSD oameni normali. In schimb demonizarea exista de ambele parti. Nu, nu e vorba de voi, de voi tehnocratii, ci de ceilalti. La fel si pe partea asta. Asta nu inseamna ca nu e putem intelege. pina la un punct. Si punctul ala i stii si tu foarte bine care este. Nu e vorba de voi ci de cei care nu va lasa sa scoateti capul si sa deveniti ceea ce trebuie sa deveniti, reprezentantii unui partid social democart pe bune. Stunga de caviar ca si dreapta ipocrita sint doua curente politicie mai puternice decit orice. Eu dupa multi ani de stat prin niste locuri cu munti unde democratia e pe bune iar corputia e o notiune pe care cetatenii, in marea lor majoritate, nu o au nu mai cred in lozinci ci in fapte. si pina acum faptele imi arata ca desi padurea e plina de uscaturi nimeni nu vrea sa o curete pe bune, oricare ar fi el acela.

Pongo spunea...

Daca PSD s-a schimbat inseamna ca nu mai e nevoie sa se schimbe . Nashpa :)

laurentiucat spunea...

bine bre!

p spunea...

Da, mai Turamba´...
Ai vorbit pe limba comuna a unei generatii..
Se zice ca prima dragoste nu se uita niciodata..
Probabil ca pentru multi din generatia noastra e foarte greu de uitat prima ura politica..
Dar ai si tu dreptate, viata s-a schimbat, lumea s-a schimbat..
In primul rand noi toti ne-am schimbat..Si cea mai mare schimbare a noastra e ca nu mai suntem tineri.Incepem sa scartaim..
Se zice ca dupa 40 de ani, daca te trezesti dimineata si nu te doare nimic inseamna ca ai murit..
Daca prima dragoste nu se uita, prima ura se cronicizeaza, ca o apa la genunchi, ca o spondiloza de toamna, ca o sciatica de iarna..Si parca ti-ar fi mai bine fara ea...Fara prima ura..
Nu mai suntem asa tineri fara a fi neaparat -asa cum se cade - si mai intelepti...
Eheu, fugaces, Turamba´..
Cu postarea asta ai fost simpatic..

Emi spunea...

Eu fac parte din generația ceva mai proaspătă și, habar n-am dacă-s un exemplar reprezentativ sau nu, dar pot să spun cu destulă siguranță că azi, acum, nu pot să mai cred în niciunul de niciun fel. Nici nu-mi pun speranțele în challenger, nici n-am motive să-l urăsc cu patimă pe Ponta. Eu trăiesc cu ferma convingere că niciunul nu moare de binele meu și e un fel de ”n-am așteptări ca să n-am dezamăgiri”. În rest, îmi văd de drumul meu și aleg să fac tot ce ține de mine pentru ca lucrurile să meargă în bine. Plătesc taxe și impozite, n-arunc gunoi pe stradă, arăt respect celorlalți și alte banalități dintr-astea minore pe care, dacă le-am face cu toții, sigur am progresa. Dar faptul că n-am niciun fel de implicare emoțională în campania asta și niciun fel de favorit cred că m-a ajutat să văd lucrurile ceva mai obiectiv și, de exemplu, m-a amuzat teribil să văd cum, după prima ”dezbatere”, oameni care văzuseră fix aceleași secvențe la TV comentau în termeni opuși. Nu știu de unde atâta implicare și, zău, sunt unii pe care-i suspectez că n-r fi atât de activi și incisivi nici dacă ar candida ei înșiși :). Dar cert e că alegerile-s mereu cu mult substrat emoțional și, pentru cei care pot să facă 2-3 pași în spate și să privească un pic mai detașat, devine clar că fiecare fanatic percepe fix ce alege să vadă. Sunt minciuni, tertipuri, dezinformări, cosmetizări și n alte strategii (hai să le zicem așa ca să nu le zicem manipulări) de ambele părți. Îmi explic și de ce, doar miza e mare. Numai că fiecare nou episod întărește convingerile celor convinși deja și adâncește ura lor pentru ceilalți. Nu mi se pare că are nimeni nimic de câștigat.

De asemenea, ochiul meu pseudo-obiectiv observă că PSD-ul are o imensă problemă de imagine și are nevoie de un proces de rebranding intensiv. Și poate n-ar fi rău ca, întâi de toate, să scape de roșu, pentru că-s eu sătulă de eterna placă a comuniștilor, darămite cei direct implicați. Mie deja mi se pare ridicolă, pentru că ori convenim că am depășit momentul (mă rog, în măsura în care se poate, căci moștenirea aia o să ne tot bântuie), ori ne uităm bine că toți oamenii de o anumită vârstă s-au format în sistemul ăla și-s toți la fel de mult sau de puțin comuniști (iar asta fără să stăm să numărăm câți și de câte ori au sărit pârleazul și s-au tot fâțâit de la un partid la altul). Ei bine, tura asta eram plină de speranță că n-am să mai aud duda comunistă. În sfârșit un candidat tânăr! Ți-ai găsit, cealaltă tabără știe bine că-i eficientă placa eternă, așa că au grijă să spună mereu că tânărul fie e marionetă, fie a fost modelat de Iliescu și Năstase... Asta face ca fondul, oricare ar fi el, să fie foarte greu de văzut de după formă, dacă forma e în continuare îmbrăcată în frică. Și e de bun augur tentativa articolului, dar rațiunea n-o să bată vreodată emoția...

Anonim spunea...

p spunea...
"Daca prima dragoste nu se uita, prima ura se cronicizeaza, ca o apa la genunchi, ca o spondiloza de toamna, ca o sciatica de iarna..Si parca ti-ar fi mai bine fara ea..."
Are mare dreptate.
Pana acum, nicio sansa sa vindece de aceste suferinte.
Poate la urmatoarele alegeri. Probabil ca va avea 4 ani sa ne scape de apa la genunchi, spondiloza si sciatica.

p spunea...

#Anonim
Prietene, s-ar putea sa nu fi inteles (aproape) nimic din ce-am zis...
˝Poate la urmatoarele alegeri.˝
Exista o vorba mai veche, repetata mai recent de Hillary Clinton:cica diferenta dintre un om politic si un om de stat este aceea ca primul se gandeste la urmatoarele alegeri, cel de-al doilea se gandeste la urmatoarele generatii..
Daca ar fi sa urez ceva lui Turamba´ si altora din generatia lui -adica a noastra- este sa nu aiba ambitii de de oameni politici..
Sa aiba ambitii de oameni de stat, gandind mai departe de urmatoarele alegeri..
Oricum, toate bune..Purtus si de se poate purtujur..

Anonim spunea...

#p
Credeam ca am inteles atat ce sustine Turambar in articol, cat si ce ai scris tu iar formularea cu prima ura mi s-a parut foarte potrivita pentru unii din cei trecuti de 40 de ani. Pare corecta si diferentierea dintre un om politic si un om se stat. Daca Ponta incearca si se straduieste in urmatorii 4 ani sa ne scape de "apa la genunchi, spondiloza si sciatica", din indiferent ce pozitie ocupa, e un lucru bun. Eu as fi bucuros sa uit de prima ura. Articolul lui Turambar pare un fel de angajament ca asa o sa fie. N-am prea multa incredere, dar ar fi bine sa se intample ce vrea el sa ne convinga.

Sergiu spunea...

Se simte ca textul este scris din suflet si, in mare parte, te reprezinta, in forma cea mai pozitiva. Din pacate, exista si unele elemente „propagandistice” care strica putin valoarea textului, dar, in context, poate fi de inteles...M-a pus serios pe ganduri, dar raman inca circumspect...oricum, privesc mult mai relaxat probabila victorie a lui Ponta....am simtit, totusi, si o frustrare, aceea ca, asa cum rezulta din ”serpisori”, generatia ta, a mea, si tinerii, precum si persoanele cu studii superioare voteaza pronuntat Iohannis...am simtit textul ca pe un strigat din interiorul psd, de la un cunoscator, ca realitatea nu e chiar aceea pe care si-o imagineaza aceste categorii despre psd...iar o astfel de informatie de la tine, chiar conteaza...
Am fost surpins ca n-ati mai publicat ultimul sondaj preelectoral, de calibrare....Inteleg ca nu mai publicati (desi oricum televiziunile nu ar mai avea voie sa preia informatia, internetul nefiind supus legislatiei prohibitive), dar o ultima prognoza, estimare a ta ?!

Anonim spunea...

Decretel, '69, liceu+facultate+un master, pe principiul cate mai multe hartii, si in general vorbind ma descurc, reusesc sa-mi platesc facturile si sa mai fac un concediu cam pe unde vreau.

Am urmat cam acelasi drum politic ca si Ponta, liberal in '90 pe motiv ca partidul asta a facut multe pentru Romania. Dupa aia, citind mai mult, am aflat ca a facut multe si pentru membrii si liderii sai. Plus faptul ca alde Bijboaca n-are nici o legatura cu ceea ce-a insemnat PNL indiferent cate stampile cu PNL detine.

Am devenit de stanga prin anii de trista amintire ai COCOPO si al bancnotelor cu multe zerouri, cand mi-am intalnit fosta profesoara de franceza care ma medita acasa pe vremea lui Ceausescu stand la stop si cersind.

O batranica cu educatie interbelica, ingrijita, putand o haina veche dar in buna stare cu guler de blana si care nimereste la fereastra unui Cielo nou-nout in care trona mandru si semet fostul ei elev. Daca i-ati fi vazut privirea...sau daca in viata ar conta cu adevarat astfel de intamplari atunci am fi cu totii mai buni. Dar uitam, repede. Insa asta a fost declicul in cazul meu.

De votat o sa votez cu Ponta din 100 de motive mai mult(pentru mine) sau mai putin(pentru altii) relevante, insa ce vreau sa subliniez aici (desi era mai bine daca asa-zisul PSD Online chiar functiona) este ca daca as putea participa la o sedinta a PSD, as avea in calitate de neafiliat politic o idee de organizare a unui miting dupa castigarea alegerilor.

Un miting monstruos de mare in Bucuresti si in alte 2-3 orase. Cluj, Iasi, Craiova de exemplu.

Un miting rosu. Un miting al nostru, al acestei generatii dar si al altora, al tinerilor si al varstnicilor.

Un miting in TACERE, mai mult o plimbare din care sa reiasa revolta, in care tinerii sa poarte pancarte cu "pensionari", generatia mea sa poarte pancarte cu "asistati", studentii sa poarte pancarte cu "analfabeti", ardelenii sa poarte pancarte cu "mitici regateni", medicii pancarte cu "stirbi", iar restul sa poarte pancarte cu "sarantoci".

Cred ca asta ar fi suprema umilinta adresata acestui deceniu pierdut care este pe cale sa se incheie, si asta este principalul motiv pentru care o sa votez cu Ponta.

donjoe spunea...

"Nu scoatem țara din NATO sau din UE. Nu introducem impozite progresive."

Interesant. Deci nu vreţi să intrăm în rândul multelor ţări dezvoltate şi civilizate din NATO şi UE care AU impozitare progresivă care ar putea fi lejer considerată o măsură validă social-liberală, ba chiar una absolut necesară din perspectivă social-democrată.

Maria spunea...

Buna seara,

Daca tot faceti parte din acea echipa atunci schimbati ceva ca marketing politic. Si eu am in jur de 40 de ani si votez cu Ponta. Dar azi, vorbeam la telefon cu buna mea prietena care traieste in Italia de vreo 10 ani. Si-mi spune ca se duce sa il voteze pe Iohanis. Si am avut o discutie amicala de o ora in care am incercat sa inteleg votl ei. E trist dle Palada, dar oamenii de acolo isi iau informatiile de pe net. Cine domina internetul? Dreapta. Femeia aia, prietena mea, habar n-avea de nimic real, doar lozinci de recesiune tehnica, coruptii, partidul stat, etc. Ma uit la prietenii mei, generatia mea, generatia dvs de care vorbiti aici. Stiti de ce voteaza toti cu Iohanis (dreapta)? Sunt chestii mai profunde, ce tin de psihologia sociala, de APARTENENTA. Daca tineretul e anti PSD atunci tre sa apartinem trendului. Eu fiind o femeie puternica si trecuta prin viata nu mai tin sa impresionez pe mine, asa ca le spun in discutii eu sunt pro Ponta. Stiti prima reactie? Nu le vine sa creada, cum eu cu Ponta. Tre sa fii manelist si taran sa fii cu Ponta. Ori aici nu e numai vina dreptei. Aici e vina voastra a celor care stiti comunicare si sociologie. De ce nu exista nici un site de stiri cu trafic care sa fie pro Ponta? Asta trebuie sa v-o asumati.
As mai avea un comentariu. Mie asta cu USL 2, desi ii inteleg electoral rationamentele mi se pare o greseala. Sociologic stiati ca se imputa esecul USL-ului lui Antonescu. D-aia nu a luat Ponta cu 10% mai mult ca nu era USL 2?
De ce ati mai facut miscarea asta inutila si oarecum pt tampiti? Ca mi-ati jignit inteligenta. Credeam in Ponta si fara facatura asta.Cam astea am avut de spus, as mai avea multe, nu stiu insa daca conteaza sau daca tineti cont de aceste pareri (perceptii).

Anonim spunea...

Dragă Mirel,

Te citesc de cinci ani şi îţi apreciez profesionalismul. Fac şi eu parte din aceeaşi generaţie ca şi tine şi Ponta. Ca şi voi, ascult Janis Joplin şi Yes, am fost anti-FSN, am trăit o vreme în străinătate şi am făcut un doctorat. Nu cred că vindeţi ţara ruşilor sau că o scoateţi din UE. (Cred că protejaţi corupţii, însă nu mai mult decât alte partide.)
Ceva ne deosebeşte: voi (sau cel puţin Ponta) v-aţi schimbat nu fiindcă aţi înţeles altfel lumea, ci fiindcă unii „v-au dat o şansă” şi aţi ales să fiţi ca ei. Încet-încet, aţi ajuns să gândiţi la fel, simţiţi la fel, vorbiţi la fel ca ei. (Nu mi-a venit să cred ce ai putut zice zilele trecute despre Iohannis, nemţi şi nazişti, în discuţia cu Calimente!) Spuneţi una atunci când sunteţi cu voi înşivă şi alta când sunteţi în faţa presei sau „pe sticlă”; desigur, asta nu se întâmplă doar la PSD.
Voi aveţi o ţară de construit, o viaţă de trăit, vă mănâncă palmele să faceţi treabă. Câtă vreme puteţi da ce e mai bun din voi, nu contează alături de cine o faceţi: aţi fi la fel de sârguincioşi şi în Parisul ocupat de nemţi, şi în Vichy, şi în rezistenţa lui de Gaulle. În aceste zile în care ideologiile converg spre un centrism pragmatic, aţi putea împărţi iconiţe cu Arsenie Boca pe faţă şi citate din Dawkins pe verso. Noi nu vrem să fim aşa, ne e teamă să fim aşa, nu credem că e bine să fim aşa. De asta, noi nu suntem voi. Şi ne pare sincer rău că voi nu mai sunteţi ca noi.

Horia Pană spunea...

Mie unuia marotele şi stereotipurile mi-au fost străine încă din copilărie. Dar nu pentru că „noi suntem voi, voi sunteţi noi, noi suntem noi”, la grămadă, ci pentru că pruncia şi apoi adolescenţa, întinderea formării unei personalităţi, mi-au fost impregnate de diferenţe – etnice, culturale, comportamentale, sapienţiale – în aşa hal încât mi-au devenit naturale, normale. Abia tendinţa de uniformizare m-a înfiorat: toţi suntem comunişti, de la şoimii patriei, pionieri, utc-işti, membri PCR, ba chiar şi înregimentaţii cu anasâna în Frontul Unităţii Socialiste; toţi am fost comunişti sau colaboratori ai Securităţii, cum s-a încercat aplatizarea vinovăţiilor individuale într-o vinovăţie generală şi difuză; toţi suntem corupţi şi corupători; toţi suntem un fel de pungaşi şi pomanagii; şi alte asemenea tentative de omogenizare vicioasă.
Suntem extrem de diferiţi unii faţă de ceilalţi şi este sănătos să fie aşa şi să acceptăm asta cu naturaleţe. Avem opinii şi viziuni diferite despre binele personal şi societal şi este sănătos să fie aşa şi să nu ni se impună din afară vreun imperativ despre ce şi cum trebuie să gândim sau să ne răzgândim, să facem sau să desfacem, sub titulatura trufaşă dar aidoma periculoasă de bine colectiv oferit spre înghiţire pe nemestecate.
Poate că „ideologiile încet-încet converg spre un centrism pragmatic” (deşi am unele îndoieli că lucrurile au luat un curs univoc în această privinţă), însă „centrismul pragmatic” care mi se iţeşte din triumfalismul cu care înghesui pe „noi cu voi” şi „voi cu noi” într-un fel de NOI de „largă respiraţie unionistă” nu trece dincolo de un eseu favorabil despre sloganul de campanie electorală al lui Victor Ponta: „Preşedintele care uneşte”. Şi tare îmi seamănă a promovare a unui nou „centralism democratic” la scara întregii societăţi.
Nu prea-i bine, domnule... dragă Mirel! :)

koma spunea...

bine te-am regasit!

cred ca aveam nevoie de sfatul tau. ca mai toti tinerii de varsta ta[a noastra], dezamagirea a fost cuvantul de ordine in urma fiecarui exercitiu electoral. in aceasta nota, azi, ma vad pus din nou in situatia de a alege intre doua amintiri neplacute. una recenta, alta mai veche, devenita deja simbol.
faptul ca tu si altii ca tine sunt intr-una din tabere, ma face sa cred ca aceasta isi va spala pacatele mai repede decat cealalta in complicata si imprevizibila democratie mioritica. chiar daca nu cu mare placere, dar cel putin cu speranta, m-am hotarat pe cine pun stampila!

Manwe spunea...

Nu suntem la fel, domnule Turambar. Noi suntem pufosi

MARIA spunea...

AZI, LA CONFERINTA DE PRESA DE LA 15.30, VICTOR PONTA A DEVENIT BARBAT DE STAT.

Xenia spunea...

....cumva, din primavara anului asta cu alegeri, n-am reusit sa scap de ideea ca sunt intr-o carte de Stephen King. Intamplari stranii, prea multe ciudatenii, prea mult fum si ceata... si zgomotul, cel tare, ca sa acopere sasaitul de sarpe pandind. Pericolul nevazut e acolo: urme baloase lucind, hahait prin neguri. Te inunda adrenalina pericolului. Speri ca te sperii de frica ta. Iti spui ca nu se poate ca sub orice frunza sa fie puii lui multi fojgaind. Copilul cu ochii mari, inocentul, ridica toporul. Greata.

Anonim spunea...

de ce a iesit asa mare diferenta intre exit poll-ul vostru si numaratoare?

casandra spunea...

Mirel, au trecut alegerile. Ştim cum stăm. Însă vom merge mai departe. Învăţănd din această înfrângere că există multe publicuri cărora trebuie să ne adresăm pe "limba lor", acolo unde îi găsim. Nu mai există "electoratul", există mai multe publicuri pe care trebuie să le cunoaştem mai bine.
Ziua de ieri a trecut, ziuna de mîine este importantă.

p spunea...

„noi suntem voi, voi sunteţi noi˝
Asta asa, cu detasare si fara parti pris-uri..
Turamba, acum ceva vreme -sa fie un an, doi? - intr-o ciondaneala amicala iti scriam ceva de genul ˝nu te-a invatat Sensei ca cel mai mare pericol e sa ajungi sa-i semeni adversarului tau? Caci odata ce ajungi sa-i semeni, tu devii el si el devine tu..Si te-a invins.˝
Cam asa ceva s-a intamplat cu V. Ponta..
Obsedat de succesul redutabilului sau adversar Basescu, a ajuns aproape inconstient, aproape in transa cred eu, sa incerce sa-i copieze tacticile..Si poate asa ai facut si tu..
Ironii mai groase sau mai subtiri, pasarico vs. pufosilor, samd..
Ati incercat sa castigati prin similitudine si ati fost invinsi prin incongruenta..
Caci asa cum la vremea lui Basescu a fost incongruent cu orice alt adversar, facand o figura unica, asa si acum Johannis a fost incongruent cu adversarul sau..
Adica nu i-a copiat tacticile, s-a individualizat prin stilul propriu..
Ponta a incercat sa fie un altfel de Basescu mai al dracu, mai abil, pe principiul a un voleur, un voleur et demi..
A picat exact in aceeasi greseala pe care Sensei-ul tau ar fi trebuit sa te invete cum s-o ocolesti.
Poti sa semeni prietenilor tai..
Dar atunci cand lupti, daca ajungi sa-i semeni adversarului tau, tu devii el, el devine tu, si ai pierdut..

Anonim spunea...

O să treacă şi asta. :)

Fac parte din publicul tău fidel, no matter what!

Anonim spunea...

Ia cu verde de Paris, pufosu pulii. Futu-ti mortii si dumnezeii ma-tii de pesedist jegos imputit, baga-mi-as cacatu in gura ma-tii, caca-m-as pe neamu' tau de trogloditi si pe hotul de sef al tau.

Maria spunea...

Daca se retrage acum, stanga nu are ce pune in locul lui. Va fi un dezechilibru politic in tara. Cel mai usor i-ar fi sa plece. E condamnat sa ramana. Si sa priveasca toti tradatorii. Vor fi multi. A3 si Romania TV iau facut mult rau sustinandu-l aparent. Ar trebuie sa ramana un lup singuratic, cu o echipa mica dar loiala. A platit pacatele baronilor, nu ale lui. E vremea curateniei. Daca nu o face el si acum, nu o mai face nimeni curand. El trebuie sa-si reprezinte generatia, nu baronii. Si nu cred ca treaba lui e asa cum a zis - sa tina unit PSD-ul. Nu, sa-l curete!Asta e datoria lui. PDL-ul nu se va curata.
Sa rupa PSD-ul in doua daca e nevoie. Sa extraga din el oamenii curati. Chiar daca sunt putini. Vor veni multi din afara care acum nu sunt afiliati politic. Vreau un partid de stanga curat, sa nu-mi fie rusine sa spun ca-s de stanga in Romania. Poate-i transmiteti gandurile mele.
(Pe vremea cand era simplu membru PSD, Geoana la putere, parintii mei de 70 de ani, la tara mi-au spus ca ei l-ar vrea pe Ponta la conducere - m-am uitat atunci dubios la ei, era o figura stearsa in media. Tata fara sa fie membru de partid, la varsta lui, om respectat in sat a facut "activism" pentru el. A refuzat sa stea in Bucuresti la mine in saptamana alegerilor ca el are treaba la tara sa-l sustina. Acum e trist ca nu va mai apuca poate in viata asta sa-l vada pe cel caruia i-a simtit potentialul inaintea multora. Si eu sunt trista pentru tata.)

Turambar spunea...

Asta cu "Ia cu verde de Paris, pufosu..." il las sa intelegeti si voi, astia pufosii antiguvernamentali, care va sint oamenii care sint alaturi de voi. Pufosilor. Doar atit puteti?

Irina spunea...

Auzi, eu iti citesc de cativa ani blogul. Imi placea (si imi place in continuare) scriitura. Si traducerea facuta Grumpiloiului. (si Grumpiloiul, desigur).

Pentru mine a fost uimitor sa vad ca ai o afiliere politica atat de ferm si intens manifestata. Nu ma refer la PSD, nu te-as fi vazut inregimentat deloc. Nu in vreun partid din Romania. Mi se pare ca te ingradeste si iti stirbeste dramatic "persona".

In continuare mi se pare greu de crezut ca scriitorul si traducatorul de Grumpiloi sunt una si aceeasi persoana cu purtatorul de cuvant luat si luator la-mpins vagoane.
(evident, asta e filtrul meu de perceptie, nu te califica / descalifica in niciun fel)

Ce vreau sa zic este: cand vine scriitorul inapoi? De-a binelea?
Spre multumirea mea si a altor soareci de biblio-blog? Si, nu in ultimul rand, a ta?

Multumesc.