joi, 13 octombrie 2011

America de sub osul frunții

Motto
Până atunci, toată lumea trebuie
să se scarpine individual –
aşa e legea, aşa e obiceiul
înainte de moarte. Nu stăruiţi,
nu se acordă nici o dispensă –
doar ciungii au nevoie să se scarpine
reciproc, cu botul sau cu picioarele ...
Geo Dumitrescu, Africa de sub frunte

* * *

Crescuse osul frunţii gros, opac,
o lespede de plumb pe care viscoleau,
ca în ţinutul Sphynkterland,
orori gazoase. Adică “spirit” -
dacă nu ceri prea mult
de la un biet supus
al sfântului Aneroid-Logoditorul.

Geo Dumitrescu, Greaua poartǎ de os

* * *

Istoria funcționeazǎ ca un tǎvǎlug, spun unii. Istoria funcționeazǎ ca un malaxor, spun alții. Ca un proces, ca o curgere, ca o fiarǎ, ca o dialecticǎ.

Eu spun cǎ, cel puțin în cazul României recente, istoria funcționeazǎ ca un pendul. Precum pendulul lui Edgar Allan Poe, care tǎia cîte o halcǎ de speranțǎ din victimǎ ori de cîte ori trecea pe deasupra lui, din ce în ce mai aproape, din ce în ce mai tǎios, la fel și istoria noastrǎ în ultimul timp, de dupǎ al doilea rǎzboi mondial.

La început n-a fost Cuvîntul. La început au fost comuniștii. 50 de ani de asuprire, de spǎlat creiere, de furat resurse, de bǎgat oameni la bulǎu, la închisoare, în mormînt. Cel puțin în primii ani, cînd era pe fațǎ: Volga cea neagrǎ ce trǎgea în fața casei în miezul cel negru de noapte, din care coborau niște oameni negri la suflet și în cerul gurii, în haine negre de piele, bǎteau la ușǎ, intrau, îți dǎdeau una în cap cu pistolul negru din dotare și pe urmǎ se fǎcea totul negru împrejur.

Mai apoi, de prin anii 60 încolo, dupǎ ce Dej a dat colțul, s-a schimbat un pic, n-a mai fost chiar cu Volga și chiar cu Naganul peste dinți, dar tot asuprire s-a chemat c-a fost. Ca în bancul acela: capitalismul reprezintǎ asuprirea omului de cǎtre om. În socialism e pe dos. Și dǎ-i asuprire, și dǎ-i și luptǎ.

Poveștile sînt multe. Istoriile de viațǎ diferite. Nu chiar la toți a tras Volga în fațǎ, noaptea tîrziu. Pe unii i-a împușcat în pǎdure, în munți, la canal, în stuf. Altora, în schimb, le-a pus prima pereche de pantofi în picioare, i-a învǎțat literele și le-a adus curentul electric în bordei. Pe unii i-a fǎcut oameni, pe alții i-a șters de pe fața pǎmîntului.

Dar ceea ce a fǎcut tuturor a fost sǎ-i forțeze întru comunitarism. Nu comunism, aia era starea idealǎ, așa zicea la manualul de religie kominternistǎ. Ci sǎ-i îndepǎrteze încet încet, cît mai departe, cît mai ireversibil de la proprietatea privatǎ, de la decizia personalǎ, de la risc, de la autonomie, de la acumularea de resurse, de la gînditul cu capul propriu din dotare.

Castrarea de voințǎ și putirințǎ.

Pendulul societǎții, acel mare bolovan greu și cenușiu, a fost îndepǎrtat din starea de echilibru și a fost tras – mǎ rog, cît s-a putut în

Spunînd acestea, Turambar își coborî sfios pleoapele și vǎ invitǎ
sǎ citiți continuarea pe
Curs de Guvernare

11 comentarii:

mifty spunea...

Șeherezado!!! :)

Turambar spunea...

:p Bine ca eshti tu sheic! :)

mifty spunea...

n-am mai citit demult ceva în tăcere, fără să vreau să citesc mai repede, să ajung la concluzie, și să zic ”been there done that”, sau, cum se spunea cândva, ”s-o dau bifată”...
mulțumesc, turambar!!! :D

Turambar spunea...

:) :bow: Ma bucur ca tzi-am provocat senzatzii placute la miez de noapte.

Ups. I didn't mean that. Am vrut sa spun altceva. Don't get me wrong. Stai sa reformulez...

:rofl:

mifty spunea...

las'că ai nimerit-o... e prima oară după mulți ani când am citit ceva cu plăcere! :D

bine, carnetul de cecuri al lui rockefeller e altceva! :P

Turambar spunea...

Ma simt magulit. Mersi de maguleala :)

parvan spunea...

N-au fost 50 ci doar vreo 42. Si-n astia 42 n-au fost toti la fel, nu toti anii si nu toti oamenii. Au fost grade de libertate folosite de unii pentru a anula gradele de libertate ale altora. Si asta si-n cei 42 de ani si dupa si inainte. Nu toti sunt la fel.

Ma-ntristeaza sa vad ca te-au convins de ciclicitatea celor 5 oranduiri si de primordialitatea comunismului. Inca mai poti sa cauti inceputuri inca mai poti sa constati ce a fost inainte de comunism, si dupa si in timpul. Scuzele pot scuza ... dar nu indreapta singure nimic.

Turambar spunea...

50, 42, 94. Suficient de mult incit sa striveasca sinapsele a doua generatii, chiar trei. Comunitarismul prost aplicat, pt ca a fost fortat, a intirziat Romania 40 - 50 de ani. Acum individualismul salbatic, de inceput de sec 20, zaticneste din nou.

Hai, ca putem sa aducem pendului (mai) spre echilibru :)

parvan spunea...

impuls, gravitatie, inertie .... daca vezi doar impulsurile si constati inertia ... echilibrul e teoretic (propaganda) si atat. Gravitatia e cea care intoarce pendulul si care-i poate da punctul de echilibru, impulsurile sunt zgomot :)

Elisa spunea...

In toti acesti ani lumea a invatat sa nu spuna ce gandeste si sa nu faca ce spune. Mai putin eu si ,poate, multi altii ca mine.
Din viata pe care o traim putem iesi invingatori sau invinsi (fata de noi insine,doar).

Anonim spunea...

@parvan/
A fost si mult idealism si sacrificii si nedreptati reparate. Din toate astea pentru unii ramane doar"sacosa,'rati-ai naibii de comunistii care vreti sa-mi luati sacosa!"