joi, 15 septembrie 2011

Ce ți-e scris, în curte ți-e pus

În ultimii ani am avut ocazia sǎ bat Europa în lung și-n lat, de sus în jos, de la stînga la dreapta, din Republica Moldova în Țara Galilor și din Germania și Polonia în Grecia, Italia, Spania și Portugalia. Ungaria, Austria, Slovacia, Franța, Belgia, Olanda, Scoția, Bulgaria (evident!), chiar și Turcia, care nu e în Uniunea Europeanǎ, dar se chinuie sǎ intre, toate le-am bifat în ultimul timp.

Mai toate cǎlǎtoriile le-am fǎcut cu mașina. Chiar și acolo unde unde m-am dus cu avionul am avut parte de hǎlci consistente de mers cu mașina, sute de kilometri, și autostradǎ, dar și șosele secundare, de-alea de bîntuie prin sate și cǎtune și orașe neauzite de nimeni.

Îmi place sǎ merg cu mașina din douǎ motive. În primul rînd, datoritǎ autonomiei de care ai astfel parte. Libertate, dulce libertate, picioarele mele merg acolo unde mǎ duc roțile și roțile acolo unde mǎ duce creierul și harta. Dacǎ vreau sǎ merg hǎis, merg hǎis. Dacǎ vreau sǎ mǎ opresc și sǎ admir flora și fauna ori grafitti de pe pereți, oprim și executǎm admirație organizatǎ, foc de voie, uau, ce cool. Nu stau la cheremul organizatorilor, administratorilor, turistologilor și altor Masters of Ceremonies sǎ-mi spunǎ ce meritǎ și ce nu meritǎ vǎzut.

Dar și mai în primul și în primul rînd, chiar și mai important decît autonomia de care ai parte, merg cu mașina pentru cǎ astfel înțeleg cu adevǎrat locurile pe care le vizitez.

Cînd te dai cu avionul, ai parte de o experiențǎ asepticǎ, anostǎ, de un internaționalism fad, gresie și neoane și tavane false și sclipici modern și funcțional și ieftin, inevitabil ieftin, cǎ trǎim în epoca rațiunii și a maximizǎrii profitului.

Înainte, pînǎ acum doi-trei ani de zile, Bucureștiul fǎcea oareșce notǎ discordantǎ fațǎ de celelalte aeroporturi internaționale, iaca așa un soi de autogarǎ de Mizil, cam cum a rǎmas între timp aeroportul Bǎneasa. Însǎ de cînd au renovat și Otopenii, cam tot aia e. Te urci în București, te dai jos la Fiumincino sau la Heathrow sau unde naiba merg avioanele astea care pleacǎ din gubernia România spre civilizație, tot cam aceeași senzație de mucava consumeristǎ este.

Și pe urmǎ hop!, faci transferul și te duce în locul de destinație, și mii și mii de kilometri au fost sǎriți ca-n vis, și parcǎ îți e din ce în ce mai greu sǎ faci diferența dintre ce vezi la televizor și ce trǎiești în realitate. Un soi de pîclǎ, de sticlǎ ce desparte realitatea de realitate, îți dǎ senzația de continuǎ vizionare a unui canal TV de documentare de cǎlǎtorie. Yuk...

În schimb, cînd mergi cu mașina, trecerea se face gradat, ai timp sǎ CONTINUAREA PE CURS DE GUVERNARE

11 comentarii:

ZaffCat spunea...

Asta-i zoomul dar sa stii ca si din avion se vede acelasi lucru. Mi-aduc aminte de prima calatorie afara (parca Amsterdam :-) si asta am observat ca fiind evident, un haloimas de fasii si petice de terenuri care pe masura ce mergi spre Nord se aranjeaza incet-incetisor si ajung ca un plan cardus si decumanus.
Asadar Sud vs Nord :-)
http://velvetescape.com/2010/07/an-aerial-experience-of-europe/

matusalem spunea...

Nenea Perkins, da-mi voie sa nu fiu intrutotul de acord cu matale. Ca batui Ioropa din elicopter (Italia, Franta, Spania) prin tururile cicliste, si mai au si ei niste goaze de curti, ceva belituri de drumuri si lucruri aruncate la intamplare, including aici si Norvegia, ca vazui neshte poze la un prieten si ma distrai pe seama lor, la vremea aia...
E drept ca nu-s asa de dese si stufoase ca la noi, dar is...
:))

B.deComp spunea...

Pentru adevaratii calofili :
http://www.yannarthusbertrand2.org/
A mai facut si un film - "Home"...

matusalem spunea...

@B.deComp
Nu ma incadrez la categorie dar tot ma uit. La un preview in viteza, pare extraordinar. Multumesc!
:)

Turambar spunea...

@ ZaffCat: mersi de adaugire. Da, si din avion se vad diferentele de organizare, dar nu chiar in curtile oamenilor :) Mersi pt link

@ Matusalem: da, ai dreptate, si la ei e vraiste uneori. Dar vorbim acum de diferentele medii, tipice

@ B de Comp: mersi pt link. Faine fotografii :)

@ Matusalem: calofilule! :)

Compass spunea...

Intr-adevar, cu masina e cel mai fain daca vrei sa admiri locurile.

bogdan spunea...

1. nu mi-a palcut faptul ca am clickuit o data ca sa citesc pe blog restul articolului si apoi inca o data ca sa citesc continuarea pe cursdeguvernare.ro

2. imi place modul in care ai legat vraistea din curtea omului de vraistea nationala. Ai oferit o explicatie simpla pentru un fenomen destul de greu de explicat in cateva cuvinte. Jos palaria, domnu' ..olog ;)

Turambar spunea...

Scuze, Bogdan, doua linkuri pt ca de fapt articolul este pt Curs de Guvernare, nu pt blog. Mersi pt cuvintele de apreciere, domnule 'olog :)

Bogdan Voicu spunea...

Cam dubioși cei la care ai publicat :p : m-am trezit abonat la newsletter-ul lor, și nu cred să fi solicitat acest lucru. Colac peste pupăză, l-am primit chiar de două ori la interval de o oră, ambele pe adresa mea publică. Prima dată am zis că o fi promo. A doua oară cred că a fost ca să se asigure că mă deranjează :(

Turambar spunea...

:( Hmmm. Imi pare rau ca au facut chestia asta. Lemme check on this :(

Nimeni... spunea...

Filmul ala, Home, il gasesti aici . Si nu-i o forma fara fond, e o poveste. Pentru cei care au uitat cum se citeste o poveste aveti aici si aici cifre si grafice. Datele-s la nivelul anului 2006. De atunci nu au trecut decat 5 ani. Cat despre modul de aranjare a gradinilor se pare ca si acela se schimba .