duminică, 31 ianuarie 2010

Donare de sange

Scuze ca postez atat de tarziu, dar de-abia acum am ajuns acasa.

In cazul in care sunteti dispusi sa donati sange, FRR (adica Federatia Romana de Rugby) a aranjat maine, luni 1 februarie, in cadrul intalnirilor trimestriale de donare, un laborator mobil impreuna cu cei de la Institutul de Hematologie. Asa incat sunteti asteptati sa veniti intre orele 8:30 si 11:00 la sediul FRR din Bd Marasti nr 18-20, sector 1, Bucuresti, indeplinind urmatoarele conditii:

- sa nu fi baut alcool in ultimele 24 de ore (stiu, e din scurt; daca se poate)
- sa fiti sanatosi (mai ales in privinta bolilor cu transmitere prin sange: hepatita B, hepatita C, SIDA, sifilis). Lista completa este: sa nu ai / sa fi avut hepatita (de orice tip), TBC, sifilis, malarie, ulcer, epilepsie, diabet zaharat, boli de inima, boli de piele sau miopie.
- sa aveti intre 18 si 60 de ani
- sa aveti cel putin 50 de kile


In cazul in care va lasa inima, va asteptam sa dati un pic din viata voastra pentru viata altora. In cazul in care e prea din scurt, nu-i nimic: FRR va organiza si peste 3 luni acelasi lucru. In plus, puteti oricand sa va duceti la sediul Institutului de Hematologie sa donati sange.

Daca veniti, nu uitati sa mancati ceva de dimineata. In ciuda stereotipului vehiculat, e mai bine sa mananci inainte, mai ales proteine.

:friends:

Citeste tot...

Sa nu uiti, Darie, sa nu uiti

Duceam o roaba de pamant, inca una si imi spuneam ca ma voi prabusi la urmatoarea si voi muri. Chipul iubitei ma intarea si mai caram o roba de pamant, mai taiam inca o legatura de stuf in apa inghetata. Sunt multe de zis.. Foamea era teribila. Va spun doar ca una din cele mai mari bucurii la stuf era ca mai prindeam un sarpe pe care-l mancam crud impartindu-l in 8 bucati pentru toti cei din echipa...

Nu mi se pare normal ca un Monument al Rezistentei Anticomuniste sa fie atat de boicotat si nu mi se pare normal ca aceste crime odioase ale comunismului se nu fie aduse la cunostiinta tinerilor.

Restul, aici.

:(
Citeste tot...

A fair treatment of respect





 


De azi, de la intalnirea FRR.

Courtesy of Anca Bundaru.

Citeste tot...

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Cum a fost

Initial, am vrut sa fac o prezentare a ceea ce a fost azi. Cum ne-am adunat, ce am discutat, cine a venit, care a fost atmosfera.

Insa tocmai am descoperit ca Teophyle a facut-o de zece spre cincisprezece ori mai bine decat as putea eu acum.

Asa ca va invit sa gustatzi din spiritul intalnirii citind la el ce am facut si cu cine ne-am vazut.

Crouch Touch Pause Engage!

:)

LATER EDIT: Uite ca si Anca a povestit despre cum a fost azi (hei, vrem poze! stim ca ai facut poze. vrem poze! multe poze. sa curga pozele cu rugby, Anca!). De asemenea, si Claudiu, de la care preiau si poza (nu, nu am cerut voie. da, stiu ca mi-ar fi dat oricum :) ). Se aduna relatarile. Se aduna...




Citeste tot...

Postermania: Une balle dans le canon


Citeste tot...

vineri, 29 ianuarie 2010

Bloggerii la rugby!

Maine, sambata 29 ianuarie 30 ianuarie (my bad, sorry), suntem asteptati cu totzii, si cei care iubim rugby-ul, dar mai ales si cei care nu stim nimic despre el (pentru ca voi trebuie sa stiti, lumea se imparte in doua: cei care stiu despre rugby si, in consecintza, il iubesc si cei care inca nu stiu despre rugby, dar vor afla si il vor iubi)

deci, unde ramasemem in aceasta retorica cristalina, plina de intzelepciune shi suspans?

aha. deci maine, sambata 29 ianuarie, orele 13:00, suntem ashteptati cu totzii, noi ashtia care ne trecem si petrecem timpul cu blogurile noastre, sa ne intalnim la FRR, adica la Federatia Romana de Rugby, la sediul ei din Bd. Marasti nr. 18-20, sector 1, adica chiar langa Manastirea Casin si la nici 100 de metri de Arcul de Triumf, adica aici, sa facem o intalnire intre bloggeri si rugby. Adica intre litere si pase, intre Internet si mingea ovala, intre inventivitate si libertate si inventivitate si libertate.

Gazde ne vor fi Alin Petrache, chiar Alin Petrache, presedintele FRR, impreuna cu Florin Matei, chiar Florin Matei, secretarul Federatiei, cat si cu Lucian Lorin, chiar Lucian Lorin, si blogger si rugbyist, cunoscut in literatura de specialitate sub numele de Gra... pardon: de Rekinoo (mama, sa vezi ce-mi face ca era sa-l fac gras. Nu este gras. E un falsh shi o calomnie. Este doar bine dezvoltat. Da, da: asta este termenul bine ales si gasit si cumpanit: bine dezvoltat. Si care stie sa dea placaje. Si care e gra... Si gata. Si atat. Nu este gras. Nu, pe bune: nu e gras. Doar bine dezvoltat fizic, psihic, comportamental shi temperamental).

Ce vom face noi acolo? Ne vom cunoaste, vom cunoaste (mai bine) ce este rugby-ul si cu ce se mananca el. Sau, dupa cum bine spunea Chinezu:

Va fi o discuţie liberă despre rugby, sport, blogosferă, despre ce vrem noi. După care vom viziona un documentar excelent despre fenomenala echipă de rugby din Noua Zeelandă.


Deci tzinetzi minte trei cuvinte: FRR, sambata / maine, orele 13:00 trecute fics.

Be there or be square.

:)

PS: In incheiere, spotul de prezentare al meciului pe care Romania il va avea in curand, pe 6 februarie, cu Spania. Cel care face prezentarea: chiar Alin Petrache.



Citeste tot...

joi, 28 ianuarie 2010

Kaze no Tani no Naushika

Sunt cateva nume in cinematografie care merg dincolo de evident, dincolo de apreciere ori de lauda ori de faima. Ele sunt precum apa si aerul, lucruri bune prin insasi fiintza lor, de maniera nefortzata, naturala, fireasca. Ele reprezinta fibra si esentza si viata si istoria si viitorul cinematografiei.

Nu sunt multzi. Dupa gustul fiecaruia, lista variaza pe la margini, pe la franjuri. Unii regizori, unii actori. Cu siguranta pentru toti este Charles Chaplin. La fel cum pentru toti ar trebui sa fie John Ford. La fel cum pentru toti ar trebui sa fie Federico Fellini. Katherine Hepburn si James Cagney si Akira Kurosawa si Gene Kelly si Fred Astaire si Meryl Streep si Max von Sidow si Fritz Lang si Serghei Eisenstein si Jean Gabin si Toma Caragiu.

Repet: lista este dupa gustul si dupa firea si dupa putirintza cinematografica a fiecaruia. In cazul meu, lista poate continua ad nauseam. Depinde cata rabdare avetz voi si cate litere mi-au mai ramas mie pe tastatura.

Insa unul, unul neaparat trebuie sa vi-l spun, sa vi-l propun, sa vi-l graiesc si sa vi-l ivesc si sa vi-l isc si vasilisc. Hayao Miyazaki.

Nu e prima oara cand v-am povestit de el. Cu siguranta nici ultima. Mai demult, va spuneam de Tonari no Totoro, care in our humble opinion este cel mai desen animat posibil. Nu stiu altzii cum sunt, insa noi, noi totzi, toata familia noastra, e in stare sa se uite la Totoro si pe urma sa se mai uite inca o data si inca o data si inca o data si viatza sa ne fie mai frumoasa si mai limpede si mai plina de copilarie si de frumusete.

Insa Miyazaki are si altele. O are si pe Kiki, o are si pe Mononoke, are si stafii, are si castele zburatoare, mai nou are si pestisori in acvariu.

Insa cum a inceput cu adevarat totul a fost cu printzesa Nausicaa. Cu frumoasa, avantata, curata si nevinovata, ecologica si luptatoarea printzesa Nausicaa a vanturilor si a sporilor si a lumii post-apocaliptice. Pe ea vreau sa vi-o prezint azi, sa v-o aduc in fatza ochilor si sa va spun: cautati-o si uitati-va la ea si simtiti-va copii din nou. Kaze no Tani no Naushika. Cu ea a inceput aventura studiourilor Ghibli, acea contrapondere trans-pacifica de bun simt si de imaginatie si de creativitate si de sensibilitate la din ce in ce mai comercialele studiouri Disney.



Deci va rog eu: cautati si uitati-va la Nausicaa. Daca se poate, in varianta originara, in limba japoneza. Nu va bateti joc de timpul vostru sa vi-l pierdeti uitandu-va la vreo pocnitoare dublata in engleza. A, si daca puteti sa gasiti si muzica filmului, cu atat mai bine: inca o capodopera de bun simt si de complexitate si de sensibilitate si de adecvare la subiect. Compozitor: Joe Hisaishi.

Aici gasiti toate filmele lui Miyazaki. O colectie bine construita. Din pacate, nu stiu daca sunt variantele in engleza sau in japoneza. Dupa cum sunt titlurile insa in interiorul colectiei, banuiesc ca sunt the real thing, the Japanese goodies.

Aici gasiti toata muzica pe care Hisaishi a compus-o pentru studiourile Ghibli (el a mai compus si pentru altii, evident, printre care si pentru Takeshi Kitano)

Iar acesta este trailerul filmului.

Enjoy!



Citeste tot...

Posthuman hints

Evolutionary awareness shows us that it is an illusion to see ourselves or other individuals as distinct and separate entities. Individuals are inextricably part of an on-going evolutionary process. They can have no existence without that process. They are born out of it, and can have on-going effects only through what they return to it. In our mental processes, we can separate individuals out from the on-going process and consider them as independent entities. But in reality they are never separate. Without an ongoing population that reproduces and evolves through time, there can be no individuals. The population lives in and through the individuals that are its members at any particular time, but it lives on beyond them. Once we can mentally model the processes of life over time scales that are long enough, we cannot help but see that individual organisms such as ourselves are always parts of larger evolving processes.

Mentally we can abstract individuals out of this on-going process and consider them as separate and independent beings. If we do this and then ask what purpose or meaning there can be in their temporary lives, we must conclude that there can be none. From the point of view of an isolated individual, the inevitability of death makes anything he does during his life irrelevant and meaningless. If there is no afterlife, whatever he does during his short life can make no difference to himself in the long run. He still ends up dead. It is impossible to find meaning in a temporary and isolated life that is not part of some ongoing process.

This is the essence of the type of thinking that has produced the collapse of meaning and purpose in the lives of many people this century. But this thinking is wrong because its starting point is wrong. It begins with individuals who are artificially abstracted from the on-going evolutionary process. Evolutionary awareness enables us to avoid this error. It correctly sees individuals as part of an on-going and evolving process. This process continually produces new individuals and fits them out with the adaptive knowledge accumulated by the process over the billions of years it has evolved. The lives of countless organisms who have come before us have contributed to this accumulation.

During our own lives we have the chance to consciously add to this knowledge by discovering and implementing adaptive improvements, and contributing them to the on-going process. The process goes on after our death, producing new individuals who are equipped with any improvements we have contributed. In this broader context individuals are the method used by the on-going process to perpetuate itself and to discover more about how to achieve evolutionary success. Abstracted from this process, our lives make as much sense as would the lives of our cells if their relationship with our bodies is ignored.

We can live our lives as if we are separate from the on-going evolutionary process, and make no conscious contribution to it. But individuals with evolutionary awareness will not find meaning or purpose in such a life. They will find no meaning in a life spent vigorously and energetically seeking the satisfaction of their pre-existing material and emotional urges. A life dedicated to the pursuit of money, sex, power, and social status within our current social structures is a wasted life from the perspective of evolutionary awareness. Meaning can come only from taking whatever opportunities we have to contribute to the ongoing evolutionary processes that will outlive us.

But if we are to escape control by the motivations, needs, beliefs and values established in us by shortsighted evolutionary processes, we need to discover how to modify and manage these internal predispositions. We must be able to consciously manage our predispositions and our external environment so that we can find satisfaction and motivation in whatever we need to do to contribute to future evolutionary success. We must develop the psychological capacity to transcend our biological and cultural predispositions so that we can consciously adapt our behaviour in whatever way we see is necessary. Our ultimate objectives will be set by our mental modelling of future evolutionary possibilities, and we must be able to do whatever is suggested by these models. Our adaptive repertoire must not be restricted by the motivations, needs, beliefs and values established by past evolution.

Evolutionary awareness shows us that this is a challenge faced by all organisms that develop the capacity to model their evolutionary future. Any organism that develops evolutionary awareness will see that they must transcend their biological and cultural past if they are to be able to do what is necessary for future evolutionary success. They know that the organisms who will contribute most to the evolution of life in the universe are those that meet this challenge successfully. Evolutionary awareness also shows us that our struggle to develop the psychological skills needed to transcend our social and biological past is part of an evolutionary event of great significance on this planet. And it makes us aware that our growing evolutionary awareness is itself an important part of the unfolding of this evolutionary event.

As we have seen, humans have already begun to develop the psychological skills that will enable us to manage our pre-existing adaptive processes consciously. Once organisms evolve a capacity for mental modelling, it is inevitable that they will begin to learn these skills. Because mental modelling has superior foresight, it will often discover better adaptations than those established by the pre-existing adaptive processes. As the modelling capacity improves, it increasingly discovers circumstances in which existing motivations and emotional urges produce behaviour that are against the longer-term interests of the organism. To take advantage of this superior foresight, organisms begin to learn how to ensure that their behaviour is guided by their mental models, not by their pre-existing adaptive processes.

So we begin to learn to manage our sexual urges, anger and other emotional impulses when we see that it is in our longer-term interests to do so. For example, many of us learn to forgo the immediate gratification of some of our needs in order to achieve longer-term career goals. We learn to organise our thoughts, motivations and our environment to find satisfaction in study and other behaviours that serve these career goals. The logical extension of this capacity would be the ability to manage our pre-existing adaptive processes to make them consistent with our interests over all time scales, including over evolutionary scales.

As we have seen, we must turn our mental modelling inwards if we are to develop fully the psychological capacity to consciously modify and manage our pre-existing physical, emotional and mental adaptive processes. Our thoughts, beliefs, motivations and emotional states, as well as the methods we use to influence them, must become objects of consciousness. This would provide us with the self-knowledge and self-awareness needed to develop the capacity to manage our internal adaptive processes. It would enable us to develop a new “I” that is not limited or controlled in what it can do by our biological and cultural past. The new “I” would act upon our internal processes, rather than being acted upon by them.

Our reactions to external circumstances would no longer be determined automatically by our pre-existing mental and emotional predispositions. Instead our new “I” would be able to decide to intervene before these predispositions determined our reactions. Our new “I” would then be able to consciously organise a different response that is more appropriate to our evolutionary objectives. It would see what we must do to contribute to future evolutionary success and would produce this behaviour by consciously managing our internal processes, and intervening in them. The result would be an organism that is able to recreate and reinvent itself through conscious choice as often as is necessary to meet evolutionary demands.

The development of this new psychological software would free individuals from their biological and cultural past. It would produce individuals who are self-evolving and who therefore have a completely new evolutionary status. We saw earlier that individuals who are not self-evolving must be temporary if evolution is to proceed successfully. Individuals with restricted adaptability and evolvability would stall evolution if they live forever. For this reason, organisms who are not self-evolving but whose overriding objective is to contribute to the successful evolution of life would not attempt to achieve immortality. To do so would contradict their fundamental purpose.

But a being that is truly self-evolving would not impede evolution if it lived forever. If an individual were truly capable of adapting in whatever ways are demanded by future evolutionary needs, it would not have to die for evolution to proceed. Evolution could try out new possibilities without having to replace the individual. New possibilities could be fully explored within a self-evolving individual. The internal adaptive processes of self-evolving beings have the capacity to adapt freely in any direction. With the emergence of self-evolving individuals, the evolutionary process would be internalised within the individual.

The acquisition of evolutionary awareness would also show each of us that if humanity is to achieve future evolutionary success, we must not only transform ourselves, we must also transform our societies. Our individual efforts to contribute to the successful evolution of life will be futile without radical changes to our social organisation. It is only through the formation of cooperative organisations of larger scale and greater evolvability that humanity can participate successfully in the future evolution of life in the universe.

We must continue the progressive evolution on this planet that has seen molecular processes organised into cells, cells organised into multicellular organisms, and organisms organised into societies.

John Stewart, Evolution's Arrow. The direction of evolution and the future of humanity. 2000, The Chapman Press, Canberra, pp. 156 - 158
Citeste tot...

miercuri, 27 ianuarie 2010

Din ce se compune Turambar

vreau sa fac sondaje
adaptori priza italia
pozitii pentru a aduce la orgasm macsim ofemeie
dobitocu de la cazanu de tuica youtube
ceai de foi de dafin
retorica si persuasiune
scoala teoria evolutiei
tranzitia demografica a romaniei
hannah montana cand sa emotionat in romana
catina de gard
eliminarea de pe coloana vertebrala a depunerilor de calciu
frazbile si granchioase


Mda. Uite cam din astea s-ar compune Turambar, daca ar fi sa ne luam dupa ce poame de oameni imi trimite Google din cautarile sale. Ha. Auzi tu: Dobitocu' de la cazanu' de tzuica. Ha! Ce cauta lumea pe Internet shi unde ajunge... Tz tz tz. Ce oameni. Ce cuvinte.

Buun. Sa ne intoarcem la tzuica noastra. Deci chestii eterogeno-paradoxalo-oximoronice, una langa alta. Aha. Gata, am priceput. Se necesita o analiza de multzimi. Buuun. La de-astea ne pricepem. Deeciii...

Deci Turambar face sondaje (mda. Descoperirea apei calde. mare scofala. oricine poate sa faca sondaje. de fapt, toata lumea face sondaje. pen' ca toata lumea se pricepe la sondaje, la fotbal, la politica shi la previziunile meteo).

Deci Turambar are probleme cu prizele din Italia (nu eu, Flo. Mama lui de Sony Vaio de figuri roz).

Deci Turambar este foarte priceput sa aduca la macsmim de implinire energetica femeea (mda. aici mi-e nu shtiu cum sa va contrazic. daca voi consideratz asha, apai asha sa ramana vorba prin sat... las-o asha cum a cazut, ca nu ma supar la stereotipuri de-astea).

Pe de alta parte, ii cam place cu tzuica, dobitocu dracu de telegean (nuuu! urasc tzuica! mie-mi place whisky-ul Laphroaig, uite de-asta de care beau acushica shica). In plus, shi-a tratat diversele probleme de coloana si de spate si de gat si de fasceita plantara cu leacuri babesti, courtesy of nea Puiu Hushtiu (sa-i dea Dumnezeu sanatate, ca atunci cand calcam in pamant, parca mai aveam o pereche suplimentara de ovul... aaa, pardon, de dealelalte).

Ca sa nu mai spunem ca Turambar este priceput in arta rea si inutila a retoricii si persuasiunii (ei, ash! asha ii place lui sa creada). Mai mult: Turambar este bine infipt mental in gandirea de tip evolutionist, si nici Dumnezeu, nici toate hoardele sale de ingeri maiestri nu-i vor scoate din cap de ce si pen' ce traim (degeaba, ba stimatz cititori, degeaba. Sa perpetuam specia, mama lui de clarvizionar de Dawkins).

In stransa legatura cu Darwin si cu Dawkins, Turambar are si preocupari serioase, de macsmima responsabilitate sociala. Pe langa Bach, Bowie si Brel (si tzatze, evident), Turambar este preocupat in egala masura si de subiecte problematice, cum ar fi bunaoara faptul ca ne piere samantza de oameni de populatzie, ba postmodernistilor ba care renuntzatz la datoria conjugala si la responsabilitatea perpetuarii speciei, ca sa jucatz voi mai mult Warcraft sau HalfLife pe net, r'atz ai dracu cu melcii voshtri de adolescentzi intarziatzi.

Insa asta nu il impiedica pe Turambar sa se entuziasmeze cumplit atunci cand aude pronuntzat in proximitatea sa spatzio-temporala sintagma Hannah Montana (si furia si turbarea sa stiti ca tot o emotzie e, mai draga cititorilor; a, era sa uit: la fel reactzionez si la culoarea roz. E deja ceva pavlovian, sa moara AC/DC fara curent la tample).

Last, but not least, Turambar nu si-a uitat radacinile stramosheshti de pe coastele Telegii si inca mai stie ce e aia catina, si la ce e buna ea, si in consecintza se chinuie sa va bage si voo in cap aceste cunoshtinte inutile si rurale, baaa postmodernishtilor baaa, ba adolescentzilor intarziatzi care jucatz Warcraft si HalfLife, mama voastra de locuitori in Republica Virtuala Romania.

Deci in consecintza, ca sa fim concishi shi la subiectul obiectului, Turambar e un soi de frazbile shi granchioase, ba stimatz cititori. Pentru cine shtie ce e aia Frazbile shi Granchioase, bre stimatz cititori.

It was twilight, and the slithy toves did gyre amd gimble in the haze
All mimsy were the borogoves...


Mda. Stitz cum se termina melodia aia a lu formatzia aia a lu peshte prajit, aia care prajeau peshte pe albumu ala plin de zgomote sonore Umma Gumma? And the wind cries back. E, cam asta este si Turambar: o cacafonie de cacofonie bine concertata. Adica se cam potriveshte cu ce spun eu pe-acolo pe sus, prin headerul blogului: random funk.

Uite asha, ba stimatz cititori ba: WakaJawaka. The wind cries back...

Deci random funk. Deci jazz.

Deci ramane cum am stabilit: shedintza continua, tovarashi!

:) :p

Pink Floyd - Several Species of Small Furry Animals Gathered Together in a Cave and Grooving with a Pict


Frank Zappa - Waka/Jawaka - Big Swifty

Citeste tot...

Postermania: I Died a Thousand Times


Citeste tot...

Pen' ce sa ies in strada, fa femeie fa?

Vine intrebarea de la Irina: pentru ce as iesi in strada?

Raspunsul este: pentru foarte putine. Cred ca vremea trairismelor a trecut. Cred ca e timpul sa stam douazeci de ani cumintzi in banca noastra, sa ne bucuram organizat, cum ne propunea tovar'shu Tomitza Caragiu, Dumnezeu sa-l odihneasca, sa petrecem Revelionul ("Petrecerea continua!"), sa invatzam voluptatea mic-burgheziei lipsite de isterie. Sa fim plictisitori ca austriecii si previzibili ca danezii.

Drept pentru care trag aer adanc in piept si mare strigat de adevar graiescu-va voua, stimatzi compatriotzi si distinshi internautzi shi arnautzi shi utzi. Aas iesi in strada in urmatoarele contexte social-politice:

Sa trec strada sa-mi cumpar paine. Un act de curaj, de implicare si cu sigurantza o afirmare indrazneatza a unor principii fundamentale de drepturi ale omului. Pe urma va datz seama ca la intoarcere mai ies inca o data in strada, deci dublu efortul de protest social. Asta e curata razmeritza, coane jandarm. Pe el! Umfla'l!

Cu sigurantza ash ieshi in strada daca Romania se va califica in sferturi la Campionatul Mondial de Rugby. Pe canicula verii anului viitor, vom fi vreo 15 spre 27 sau poate chiar 33 de blambeci stingeri si grashi si betzi, numai buni sa facem o echipa pe loc, acolo, sa jucam un touche pe asfaltul din Piatza Universitatzii. Politzia ne va ridica fara nici un fel de problema pentru deranjarea ordinii publice, ne va baga in duba si, induioshata de violentza noastra expresiva, ne va duce cateva strazi mai incolo, pana la Dinamo, sa jucam pe terenul II, sa nu deranjam si pe altzii si sa nu ne julim genuchii pe asfalt. Ca sa nu mai spun ca daca ajungem sa si jucam cu Noua Zeelanda si sa le dam doo eseuri, atunci violentza va fi escaladata dramatic. Promit ca fac si baricada la Inter. Eu si cu Maslina. Dan Iosif va fi fost mic copil pe langa ce acte de vitejie vom face noi doi, catalizate de consumul exagerat de substante care produc stari modificate de constiintza, in acea noapte a excelentzei noastre ruigbistice.

As mai ieshi in strada daca am fi in pericolul sa ajungem ca Iranul. Un stat totalitaro-religioso-fanatic, condus de nishte intenshi care traiesc cu creerul in alt secol si in alta carte. Atunci cu sigurantza nu as fi singurul. Dar nu vom ajunge acolo. BOR-ul, in marele plictis al sau, isi va vedea de treaba de care isi vede de secole. Tactic, baietzi, tactic. Nu strategic. Un botez, o cununie, trei inmormantari, o sfintzire de BMW, o atentzie, un ciubuc, o lupta mica pentru influentza politica. Dar nu la vedere shi nu pana la capatul intensitatzii actzionale, cum fac ayatolahii in marea nemernicia lor medievala.

As mai ieshi daca am fi in pericolul sa fim cotropitzi / cuceritzi / napaditzi. De rusi, de tatari, de neo-zeelandezi, de chinezi, de indonezieni. Dar nu e cazul. Au altzii treaba cu asta. Shi atunci probabil ca nu ash ieshi in strada. Ash ieshi in muntzi. In paduri. In shantzuri shi livezi pline de frunze verzi.

In rest, sa moara pisica sociala daca simt eu nevoia sa ies in strada. Pen' ce, Fanica? Pen' cine, coana Joitzico? Nu vezi rapitza ce se ofileshte pe gerul asta? Dar halatul? Halatul cat costa in Piatza Universitatzii, doamna? Haidi, bre: sa fim serioshi. Mai intenshilor, mai esteticilor, mai idealishtilor de weekend.

Deci a se scuti, coane Fanica. A se lasa, Mitica. A se continua shedintza, camarade Ostap. Altele sunt vremurile, altzii protagonishtii. Slava Domnului cel inexistent ca nu mai avem pen' ce sa ieshim cu adevarat in strada. Pentru ca adevarat va graesc voo, stimatzi compatriotzi politici: in vecii vecilor nu vom reushi sa dam doo eseuri nemernicilor de extratereshtri de All Blacks.

:) :p

* * *

Leapsa vine de la Irina si merge la Ovidiu Voicu, la Bogdan Voicu, la Mihai Voicu (bai frate, dar mai suntetz multz de Voicu in blogroll-ul meu?) si la Cristi Voic... aaa, la Cristi Parvan.

Uf, credeam ca nu se mai termina invazia de Voicu din acest post. (ASIDE: Uite, vezi, asta chiar ar fi un motiv sa iesim in strada: prea multzi de Voicu pe lumea asta blogosferica, frate. Ia s-o punem noi de-un protest, de-o indignare. De ce sunt, frate, ashtia asha de multzi? Ce-au facut de au ajuns majoritari? Nu cumva au ei neshte intentzii ascunse? Sa vezi ca ashtia ne napadesc in doo trei generatzii. E clar: trebuie sa facem ceva. Asha nu se mai poate. Jos cu tirania voicules... aaa, pardon: jos cu tirania voicilor!)

:rofl:

Citeste tot...

Raspunsul este...

La Molia Lunii ma gandeam cand va intrebam ce va aminteste nuvela asta.

Molia Lunii o gasiti aici.

Damn it: I feel old. Nici macar eMDePeul nu a zis Jack Vance...

:(
Citeste tot...

marți, 26 ianuarie 2010

A fair treatment of future



De la Cititor SF.
Citeste tot...

we're doomed

Întrebarea nr. 21 Grig
Care ar fi top 5-ul celor mai ieftine medii pentru publicitate, acum in ianuarie, unde pe 1 e cel mai ieftin, pe 5 cel mai scump? Dupa parerea dvs cum ar trebui sa arate de fapt acest top?

Bogan Enoiu
1, 2, 3, 4, 5 - TV.


Aaargh. Nici deceniul asta nu scapam de el (de televizor, I mean, nu de Enoiu).

Aaaargh. Romani, va ordon: nu va mai uitati la TV!

:( Citeste tot...

KW wisdom

Why people have such a need for drama in their life.

A piece of Kurt Vonnegut wisdom.

Cititi, sa intzelegetz de ce suferitzi in sinea adancului sufletului vostru ca nu va iubeshte nimeni. Mama ei de viatza lipsita de intensitate shi de actziune shi de suspans shi de emotzii intense...

:wink:

Courtesy of Sorin.



Citeste tot...

A fair treatment of leisure


A fair Citeste tot...

Omul cu mintea la el

Cititi aici si tacetzi din gura. Si aduceti-va aminte, voi astia care avetzi curajul sa va aducetzi aminte.

Si pe urma, cand ii mai auziti pe altzii vaitandu-se, dati-le peste ochi cu argumente.

:(
Citeste tot...

luni, 25 ianuarie 2010

A ce va aduce aminte asta?

A ce va aduce aminte asta?

Primii trei care raspund cu memoria din dotare primesc un kilogram de cuvinte proaspete, de-abia scoase din cuptor. Calde, taioase, rele si intorlocate.

Pentru restul, concluzia este trista, dar indubitabila: fie nu va place scifiul, fie suntetz prea tineri pentru asemenea decadentze de dezmatzuri de vorbe alese cu mashti shi metresse.

Hai, ca stiu ca putetz... Voi, astia putzini si rari.

:) :/

Courtesy of Cititor SF Citeste tot...

A fair treatment of narco-economics


Citeste tot...

The Fyshylyka Exper'ment

Chinezu are dreptate: hai sa ne jucam de-a Dumnezeu. De'a Zelist.

Va propun, deci, in deplin acord cu eminentza sa chinezeasca, sa-l punem pe fishilica in blogroll, sa-i dam niste linkuri sanatoase si sa vedem pana unde il ducem pe ilustrul necunoscut, pe ultimu om de blog din Zelist.


Si pe urma, evident, sa-l scoatem din toate si din toti si sa-i dam drumu inapoi in neant. Mama lui, care se crede au pair with the mighty ones.



Aaaargh. It's good to be king...


:rofl: Citeste tot...

Postermania: Highway 301


Citeste tot...

Vin alegerile!



Da, da... Alegerile vin tot timpul.

We... belong... dead...

:p Citeste tot...

Exquisite pain

Sigloxx et Co au innebunit. Si noua nu ne pare rau. Intr-o luna au upgradat mai tot ce se putea upgrada in materie de Film Noir. Exact in perioada aia cand altii, prin alte partzi ale lumii, faceau chestii cu multe cifre si cu mult timp si multzi nervi.


Dar acum...


So many goodies. So little HD space...


:blink: :)








 
 

 
Citeste tot...

Top Vorbes

Tot de la Dan D., sireacu' di el...

:rofl:



Locul 10 este ocupat de Doina Doagă, soţia lui Sile din Pîcla Nouă, care deţine jumătate din ce nu deţine Sile.

Locul 09. Ionel Vulturaş din comuna Berbecu, judeţul Vaslui este considerat omul cu cele mai multe buzunare goale din ţară . Vulturaş are şase mii de buzunare goale la cele 800 de salopete personale, precum şi 99 de găuri doar la buzunarul de la cămaşă.

Locul 08. Roland Bucifal din Cîmpulung Moldovenesc are cel mai gol frigider din ţară . Frigiderul său nu conţine nici măcar un interior de frigider. De fapt, este vorba doar despre uşa frigiderului sprijinită de un perete.

Locul 07. Coreolan Mîndrie din Plopeni deţine cea mai microscopică pensie din lume. Defecţiunea acceleratorului de particule de la CERN a survenit după tentativa savanţilor de a mări pensia lui Mîndrie.

Locul 06. Serpentina Libarcă din Prăpădeni deţine cea mai ieftină blană de nurcă din lume. Blana sa are un singur fir de puf grizonant de nurcă pleşuvă de Madagascar .

Locul 05. Flaviu Hărmălaie din Ploieşti deţine singura avere abstractă din România. Averea sa este un principiu secret pe care Hărmălaie nu-l dezvăluie nimănui.

Locul 04. Florica Zorro din Vîlcea deţine un singur fir de praf în portofel. Dacă se va constata că este vorba despre un fir de praf de cocaină, Florica Zorro riscă să coboare în clasament.

Locul 03. Mişu Miere din Fălticeni abureşte geamuri contracost la domiciliu. Chiar dacă nu cere prea mult pentru un rotocol de abur scos pe gură, afacerea lui a intrat în faliment.

Locul 02. Ghiţă Ţăţoi din comuna Bulbuci s-a uns cu superglue şi s-a întins pe trotuar în faţa unei bănci din Elveţia. Nimeni n-a reuşit să-l dezlipească pînă acum, astfel încît Ghiţă Ţăţoi şi-a cîştigat renumele de cel mai sărac sărac lipit pămîntului.

Şi… Locul 01. Ion Broboneţ din Sălcioara deţine singura bancnotă de 0 lei din ţară , şi aia falsificată! Citeste tot...

Stance: The Bribe


Citeste tot...

A fair treatment of childhood





Citeste tot...

duminică, 24 ianuarie 2010

A fair treatment of fairy stories


Citeste tot...

A fair treatment of history


A Citeste tot...

When movies ruled the Earth


Citeste tot...

Dets uai laif iz biutifal

E o telecomanda cu un receiver. O primise de la primarie. Pentru ca acceptase a primit aspirator parca si inca ceva.

Distractzia pe gratis continua aici. Unde aici? La zoso, evident, marele creer disruptiv al lumii noastre cea lipzita de zenz, dar plina de reitingz.

:rofl:

PS: Dau o bere cu contzinut ridicat de amidon primului care da definitzia corecta a unui pipalmetru.

PPS: Dau un sac de cartofi cu contzinut ridicat de alcool primului care vina sa ne ofere dovada stiintzifica, indubitabila si irefutabila a faptului ca pipalmetrele egzista, ca nu este instalate de masonii lu Sarbu si ca agentziile n-are nimic de-a face in aceasta cabala matematico-statistica.

PPPS: Dau trei saci cu banane egzpirate celui care egzplica ce e aia algoritmu BARB. Ca, drept sa va spun, si eu am cam uitat...

:rofl: again Citeste tot...

Binele cateodata mai si invinge

Cam tarziu, dar mai bine decat deloc.

Cam simbolic, dar mai bine decat deloc.

Cam putin, dar mai bine decat deloc.

Cititi aici despre oamenii care sper ca nu au murit degeaba.

:/ Citeste tot...

vineri, 22 ianuarie 2010

E bine...

E bine. Adica e bun si Internetul la ceva.

Cititi aici. Si ganditi-va ca sunt multi.

Vreau sa spun: ca suntem multi.

Ne vedem la recensamant, peste doi ani, da? Sa vedem cati suntem...

:) :rofl:


***
Oare civilizatia antica greco-romana isi are si ea originea in Biblie? Si daca nu, se poate spune ca grecii si romanii antici nu coborasera inca din copaci, asa cum s-ar intelege din citatul lui Tutea?

Oare Platon sau Aristotel au fost niste imbecili pentru ca au creat sisteme epistemologice bazate pe ratiune, observatie si experiment, nu pe dogme religioase neverificabile?

Oare Marcus Aurelius, Seneca sau Demostene erau niste indivizi lipsiti de morala pentru ca nu au auzit in viata lor de Biblie, Decalog sau de credintele unor ciobani barbari si ignoranti din deserturile Orientului? Sau de fapt morala nu are nici o legatura cu credinta sau cu dogmele vreunei religii?

Oare Renasterea culturala, artistica si stiintifica a Europei Occidentale in secolele XV-XVII s-a produs datorita influentei Bisericii sau tocmai impotriva influentei Bisericii, in contextul creat de inventarea tiparului care a permis difuzarea cunostintelor pe o scara larga, precum si redescoperirea si reevaluarea mostenirii culturale a Antichitatii, condamnate de Biserica crestina la secole de uitare tocmai pentru ca nu corespundea cu dogmele ei?

Oare nu Biserica l-a condamnat la ardere pe rug pe Giordano Bruno si l-a inchis pentru tot restul vietii pe Galileo Galilei pentru ca acestia au indraznit sa sustina ca Pamantul se invarte in jurul Soarelui si nu ca Pamantul ar fi fix ("Eppur si muove" - "Si totusi se misca", se incapatana Galilei sa sustina in fata inchizitorilor Bisericii), cum afirmau, fara nici un fel de dovezi, dogmele Bisericii?

Oare descoperirile recente din domeniul geneticii nu au demonstrat selectia naturala si evolutia speciilor, contrazicand in mod clar si neechivoc povestea Genezei si alte aberatii din Biblie pe care Biserica inca le mai baga in cap adultilor naivi si copiilor obligati sa
studieze religia la scoala din clasa I pana intr-a XII-a in loc sa invete in acesti 12 ANI ceva care chiar sa le foloseasca in viata?

Omenirea a progresat doar atunci cand a incercat sa se elibereze de sub influenta religiilor si a Bisericilor de orice fel si sa demonstreze ca dogmele religioase sunt false.

Biserica nu a avut niciodata interesul ca oamenii sa se destepte si sa-i puna la indoiala dogmele prin care si-a asigurat mereu dominatia si controlul asupra societatii. Cine ar fi finantat constructiile faraonice, aparatul birocratic si privilegiile unei institutii care nu serveste nici unui scop si nu aduce nici un beneficiu societatii in cazul in care majoritatea oamenilor ar fi fost constienta de falsitatea dogmelor sale si ar fi decis sa o desfiinteze?

E incredibil ca inca mai risipim bani si energie pentru a mentine o institutie care ne ameninta ca daca nu facem ciocul mic si nu ne supunem capriciilor ei, un nene barbos care zic ei ca traieste in cer dar despre a carui existenta nimeni nu a fost capabil sa aduca vreodata o dovada, ne va pedepsi.

Cat de prosti putem fi! Si cat de tare isi bate joc Biserica de prostia noastra!

Citeste tot...

Strazi cu suflet

Putzul cu Plopi. Gradina cu Cai.

Cum sa nu iubesti asemenea nume de strazi? Parca le vezi cum erau pe vremuri: un putz cu plopi langa, la care venea lumea sa scoata apa. O fi fost cu cumpana? O fi fost cu roata? Cu ce fel de galeti veneau oamenii sa scoata apa? Din lemn, cel mai probabil.

Apoi, o gradina langa Dambovitza, in care apropitaru dadea drumul la cai sa pasca. Caii fluturau din coada sa goneasca mustele, in zapuseala si in damful umed al garlei. Gardul gradinii era din lemn, cu ulucile spalate de ploi. Din loc in loc, cate o uluca fusese inlocuita cu una mai noua, diferita la culoare de celelalte.

Bucuresti de sfarsit de secol 18.

Cum sa nu iubesti asemenea nume de strazi? Fara farafastlic, fara emfaza, fara pompa si orgoliu de istorie mare.

Pacat ca nu sunt mai multe de-astea...

:)
Citeste tot...

joi, 21 ianuarie 2010

Viitorul suna sumbru

De ceva timp tot fac pe tzatza (adica pe baba) prapastioasa. Acum un an, aici va spuneam ca o sa fie nashpa. Tot cam in perioada aia, aici tot asta faceam. In general, cam toate postarile mele pe teme demografice vorbesc despre viitorul nashpa care ne ashteapta.

Acum ma vad nevoit sa va o spun din nou. Pretextul: vorbele bine cumpanite ale profesorului Ghetzau.

Sa shtitzi voi, dragii moshului cei iresponsabili shi tineri shi hedonishti: cand multzi oameni cu cifrele la cap va spun ca o sa fie nashpa, atunci sa fitzi siguri ca o sa fie nashpa.

:(

* * *
Întrebarea nr. 5


Guvernele europene încearcă pe toate căile să crească natalitatea, multă lume deplânge îmbătrânirea populaţiei şi scăderea numărului de locuitori pe "bătrânul continent", de parcă trendul ar fi ireversibil. Se anticipează declinul civilizaţiei occidentale... Dar oare chiar e aşa rău ? Ciuma Neagră a ucis între 30 şi 60% din populaţia Europei în 1347 şi în anii care au urmat, dar generaţiile următoare au beneficiat de pământ mai mult, case mai ieftine, muncă mai bine plătită... Europa nu a decăzut atunci, ci dimpotrivă. Deşi teoriile conspiraţioniste paranoide spun că elitele vor să depopuleze planeta, adevărul e că tocmai suprapopularea avantajează elitele, punând presiune pe săraci.

Nu credeţi că scăderea (lentă, nu bruscă) a populaţiei poate fi un lucru bun, chiar dacă pune presiune pe serviciile sociale şi pe nivelul de trai al vârstnicilor ? Mai ales pe un continent cam aglomerat, cum e Europa.

Vasile Ghetau

Paralele cu istoria demografica a Europei din secolele trecute au o valoare foarte limitata. Declinul demografic al populatiei europene, care se intrevede din aproape toate prognozele existente, nu provine din cresterea mortalitatii, ci din reculul masiv al natalitatii si mentinerea acesteia la valori scazute, mult sub nivelul de inlocuire a generatiilor. Numai o redresare masiva a natalitatii (de fapt, a fertilitatii - numarul de copii la o femeie) ar putea evita derapajul demografic al continentului nostru. Dupa unii specialisti insa, revenirea fertilitatii la nivelul de inlocuire a generatiilor - 2,1 copii la o femeie - nu mai poate fi atinsa. Sa nu uitam ca tarile europene dezvoltate au avut si mai au inca o demografie relativ sanatoasa si datorita imigratiei. Numai ca studii recente, foarte pertinente, arata limitele pe care le poate avea imigratia si pericolele pe care aceasta le implica pentru tarile europene, inclusiv din perspectia conservarii identitatii culturale nationale. Viitorul demografic al Europei este sumbru, oricum am privi lucrurile. Iar cauza majora este denatalitatea, o contributie majora la aceasta avind si stilul de viata al tinerilor.
O populatie care se afla in declin si intr-un proces de imbatrinire demografica masiva practic nu isi mai poate gasi resurse interne de redresare.



* * *

Tot interviul aici. Dupa ce il terminatzi, va rog eu lasatzi dracu' Internetul ala adictiv si ducetzi-va sa facetzi copii...

:(

Citeste tot...

In Furs

Courtesy of Tlon Society

Kiss the boot...

:) :wink:





Citeste tot...

Si altora le pasa de marele urs

Ce poate sa faca o tara cand are resurse si vointa.
Si cand stie de unde vine frigul...

Pentru cei care cunosc limba franceza si ce e important in viata.

Courtesy of Dan D.





Citeste tot...

Yes!

That will be the day.

Cei care s-au invatat sa citeasca despre viata si aventurile lui Uhtred Ragnarson stiu despre ce vorbesc in propozitie.



Citeste tot...

miercuri, 20 ianuarie 2010

Avem echipa, avem valoare

Tudor, unul din cei care gratie priceperii, perseverentzei si modestiei unui anumit T. au aflat recent ce este sociologia politica si cu ce se ocupa ea :), vine cu o analiza pertinenta, bine scrisa si articulata privind seria de congrese de partid care ne asteapta anul acesta. Va recomand textul si concluziile sale, ca si intreg blogul de altminteri, unde pe langa Tudor mai scriu si Paul si Cristi, adica Triada.

Hmmm... Triada... Baietzii ashtia or fi shtiind ce practici digital-punitive au aia din Triade?

Later edit: pardon. Aia cu degetul sunt Yakuza. Aia din Triade te trimit direct la peshti. Face bine la reumatism...

:) Citeste tot...

Exista viatza in 2010?

Eu cred ca da. Voi ce zicetz?

:D Courtesy of CTI97.

Asta asha, sa mai diversificam temele de discutie si sa scapam de gustul gretzos al culorii violete din creer :/

Citeste tot...

Trei intr-una

Cu scuzele de rigoare ca nu am raspuns pana acum. Trei lepshe catre Turambar, la inceput de an si in plina gaura energetica produsa de agresiunile violete meteorologice si temperamental-volitive. Sherpilienii m-au atacat energetic si de-abia acum am reusit sa scap din incleshtare si sa-mi gasesc putirintza shi pofta sa raspund la aceste lepshe.

Pe rand.

De la Rekinoo. Cu cine as vota intre Radu Stroe si Honorius Prigoana?

Hmmm. Simplu: cu nici unul. Nu e la mine in colegiu trosneala.

Hmm. Joke aside: cu Stroe. Stiu, au trecut alegerile, stim ca le-a castigat Stroe detasat, cu un scor de tip 2 : 1. Dar nu asta e motivul pt care as fi votat cu el, daca ar fi fost alegerile la mine in colegiu. Ci pentru ca, pe de o parte, este reprezentantul PNL, dar mai ales si mai ales pt ca intre Prigoana Jr si Stroe consider ca Stroe este mai priceput intr-ale politicii decat imperbul copil de bani gata, no matter what se spune despre Stroe. Sa nu cadem in sminteala, tovarashi. Una-i una, alta-i alta...

A doua. De la Irina Ursu. Ce lectii am invatat in 2009?

Hmmm. Pai sa le luam pe rand:

- Am invatzat sa dau placaje (cat de cat)
- Am invatzat drumul spre Austria si Germania
- Am invatzat intrarea in Valcelul cu Fereastra
- Am invatzat ce e aia disjunctzie de umar
- Am invatzat ce e aia criza
- Am invatzat de ce e nevoie sa ceri toti banii inainte
- Am invatzat ce inseamna presiunea si diversele modalitati prin care aceasta se realizeaza
- Am invatzat sa nu trag concluzii pana nu se termina de numarat toate voturile, dar toate, frate
- Am invatzat sa-mi tzin gura (cat de cat)


A treia. De la Moshe & Mordechai. Care credem ca va fi urmatoarea nazdravanie de care ne vom rade dupe flacara violeta?

A, asta e cea mai simpla dintre cele trei lepshe: ne vom rade de amantele lui Boc, de doctoratul in fizica nucleara al lui Becali, de catushele lui Mazare shi de disperarea care se va oglindi pe fatza unora cand vor afla ca se fac alegeri anticipate.

:rofl:
Citeste tot...

Adevarata vulnerabilitate violeta

Dincolo de tot mumbo-jumbo-ul din zilele astea privind atacurile esoterice, PSD se confrunta in momentul de fata cu o problema mult mai profunda: evolutia inevitabila, inexorabila si inoxidabila a generatiilor de votanti, dinspre tinerete spre batranete, dinspre primii ani de interes in politica spre maximum de implicare politica spre batranete si boala si moarte.

In general, explicatiile oferite pentru infrangerile in serie pe care partidul le-a suferit in ultimii ani sunt de tip tactic: stai sa vezi ca nu au fost suficiente resursele. Ba nu, mai ales si mai ales liderii au fost de vina. Ba nu: concurenta a venit cu o oferta de oameni mai buna.

Ce se intampla zilele astea cu acuzele la adresa lui Geoana, acuze care foarte probabil se vor transforma intr-o rostogolire de cap taiat pe treptele Congresului insangerat, face parte din acest tip de explicatii critice care pun accentul pe performantele conducatorilor. Implicit, ideea plina de speranta este urmatoarea: daca gasim liderul potrivit, punem capat seriei de sapte vaci slabe si ne intoarcem la vechile vremuri bune ale guvernarii lui Iliescu, respectiv Nastase. A zis cineva Nastase? Repede, chemati-l sa faca ordine, sa ne ajute sa redescoperim dulcele gust al gloriei si al puterii. E de ajuns sa gasim omul potrivit si reparam buba.

Din pacate, astea nu sunt singurele cauze, singurele motive de evolutie, si, dupa parerea mea, nici cele mai importante pe termen mediu. Prea putina lume tine cont in analiza evolutiei descrescatoare a partidului de componenta supra-personala, strategica, sociologica a situatiei. De imensul flux de persoane care intra, isi fac veacul si pleaca din viata si din politica in Romania asta. De curgerea vremii, de schimbarea demografica si de inerenta schimbare a stilului de viata, inclusiv a celui politic.

Din punctul asta de vedere, PSD este un partid cu electoral imbatranit, oameni in varsta care din ce in ce mai intens se pregatesc de marea plecare. Dinspre partea cealalta, partidul nu reuseste sa compenseze acest deficit prin noi intrari, votanti tineri, pentru ca acestora PSD li se pare un partid un-cool, care nu se potriveste cu ei. Nu este vorba despre ideologie (desi si despre ea e vorba in propozitie) cat este vorba despre marketing, despre branding. PSD ca brand al trecutului. PD-L ca brand al prezentului, votat de generatia de mijloc, intre 40 si 55 de ani. PNL ca brand al viitorului si al tinerilor, votat cu intensitate mult mai ridicata decat media de catre cei pana in 40 de ani.

Analogia cea mai evidenta in cazul de fata privind evolutia succesului la public este cu soarta televiziunilor principale din Romania: TVR, Antena 1 si Pro TV. Ce se intampla cu PSD din punct de vedere al asocierii limitative cu un anumit segment de varsta se intampla si cu "electoratul" (spectatorii) TVR. La TVR se uita doar babele si mosii. Orice ar face TVR, nu va reusi sa convinga publicul mai tanar sa il voteze (sa se uite la el) pentru ca perceptia lor este ca TVR nu este de-al lor, nu are emisiuni pentru ei, nu rezoneaza stilistic cu ei. Desi TVR face eforturi considerabile sa se rebrenduiasca si sa creasca ponderea de emisiuni cu lipici la tineret, nu-i reuseste.

E vorba de branding si de stereotipie. Poate TVR sa faca toate slujbele si moliftele din lume, mortul de la groapa nu-l mai intorci, ratingurile nu le mai aduci inapoi. Cei tineri, care si-au realizat socializarea primara din punct de vedere al consumului tv cu Pro TV, vor ramane cu acesta. De aceea Pro TV este televiziunea prezentului, chiar daca din punct de vedere al calitatii intrinseci a programelor (al valorilor de productie) nu este cu muult muult mai sus decat restul televiziunilor.

Este vorba pur si simplu despre asociere, despre atribute, despre imagine, despre perceptie, despre marketing. Pro TV is here to stay. Ratingurile sale plutesc de ceva ani intr-o linie stabila, sustinuta predominat de curentul de aer al efortului de marketing si al imaginii deja construite si in mai mica masura pe calitatea programelor sale. Toata lumea se plange ca Pro TV da aceleasi filme de sapte ori la rand, dar toata lumea se uita la Pro TV. It's about branding, mates, it's not about movies or programming.

In poza asta, Antena 1 se afla intr-o zona de mijloc. Antena 1 reprezinta o medie a plusurilor si minusurilor Pro TV-ului si TVR-ului. Mai comerciala si glamoroasa decat TVR, dar nu la fel ca si the real thing, ca si Pro TV. Fix o medie de atribute intre trecutul TVR si prezentul / viitorul Pro TV. In consecinta, si succesul de rating este unul amestecat, o medie tot intre Pro TV si TVR. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. E a doua televiziune a Romaniei, care face eforturi sa fie precum prima si careia nu prea ii iese jucaria asa cum ar dori, pentru ca nu joaca la fel de bine jocul de marketing precum stralucitorii din Pro. Dar nici rau nu-i merge. E pe profit, face treaba, are ratinguri OK.

La partide, cele trei principale care conteaza si care au ramas in peisajul politic romanesc, se intampla acelasi lucru. It's about image and branding and life styles and life stages. Asta este cuvantul cel mai important din propozitie: etapele de viata. Tinerete, maturitate, batranete. Trecut, prezent, viitor. Nevoi diferite, emotii diferite, nostalgii diferite, socializari politice diferite si mai ales si mai ales inertii de vot rezultate din felul in care ai apucat sa votezi intaiashi data pentru prima oara.

Multi ignora puterea obisnuintei si a inertiei comportamentale. Aceasta face sa se intample multe pe lumea asta, inclusiv comportamentul de consum TV, inclusiv comportamentul de vot. M-am obisnuit sa ma uit la TVR, inca de ha-hat, de cand eram tanar ficior, apai acum tot la TVR ma uit. M-am obisnuit in adolescenta mea din anii 90 sa ma uit la TV la Pro TV, apai acum nu mai ma faci sa ma uit la altceva sa ma pici cu ceara.

La fel si cu partidele: am apucat sa votez cu PSD, apai e destul de greu sa ma faci sa ma razgandesc sa votez cu altii. Altii au fost convinsi de Basescu si de perioada de inceput a anilor 2000 sa voteze cu PD-L. Acum sa stiti ca le va fi schimbata scufita destul de greu. Altii, mai tineri, au inceput sa socializeze politic intru PNL. Apai sa stiti ca asa vor cam ramane pentru restul vietii, multi dintre ei.

Stiu, stiu: sunt si unii care se vor razgandi. Dar voi puneti accentul pe o minoritate care face fitza-fitza dintr-o parte in alta a votului, tinzand sa ignorati majoritatile de vot stabile. Acestea asigura stabilitatea unui partid pe termen mediu si lung. Ei bine, aceste majoritati stabile de votanti fideli isi urmeaza si ele cursul vietii. Pe masura ce trec anii, pe o scala ceva mai mare de timp, de 10-15-20 de ani, unii imbatranesc si mor, si atunci partidul lor scade. Acesta este PSD. Altii, din contra, trec dinspre maturitatea timpurie de 30-35 de ani in maturitatea coapta a varstei de 40-55 de ani, cand omul este la zenitul puterii sale de munca si a resurselor pe care le are la dispozitie. Acesta este electoratul PD-L. Altii vin din zona tineretii total lipsite de interes pentru politica a lui 20-25 de ani. Peste 5 ani vor avea 25-30 de ani si vor incepe sa se uite cu un ochi si la politica. Peste 10 ani vor avea 30-35 de ani si vor fi deja cu amandoua picioarele in zona de interes clar pentru politica, ce se concretizeaza in participare la vot. Astia sunt votantii PNL.

In consecinta, ce se intampla acum cu PSD si cu PD-L si cu PNL nu sunt doar accidente de parcurs, explicabile predominant prin cauze tactice, pasagere, ce tin de priceperile sau de nepriceperile punctuale ale unor oameni pasionati de puterile esoterice ale culorilor magice. Sunt mai ales si mai ales expresii ale unui curent subteran social foarte puternic, care curge incet dar inevitabil, precum lava, precum ghetarul, precum Gulfstreamul. Acestea sunt atributele principale, cuvintele importante in propozitie: incet, dar inevitabil. Cu putere, fara a putea fi oprit, care matura tot in cale, inclusiv pe cei care incearca sa i se puna contra. E vorba despre schimbarea de stil de viata si de mentalitate si de valori si de idealuri si de populatie pe care fiecare tara o traieste pe perioade medii si lungi de timp, de la 10-15 ani in sus spre 20-30-50 de ani.

In momentul de fata au trecut 20 de ani de la caderea comunismului in 1989. Iata ca vorbim deja de perioade de timp destul de mari. Si, dupa cum stim, iata ca am fost deja martorii trecerii de la dominatia unui partid cvasi-stat, PSD, care controla fara putinta de cirtire peisajul politic romanesc, la o situatie destul de echilibrata, cu doua partide relativ egale, undeva la 30%, PSD si PD-L, PSD in scadere de influenta, PD-L in crestere de influenta, si un al treilea care vine clar din urma, PNL, de la cei 7% chinuiti de la inceputul anilor 2000 la cei 15-20% cat face acum.

In urmatorii 10-15 ani, aceasta evolutie va fi si mai evidenta. Este foarte probabil ca in 15 ani de zile sa ne confruntam cu trei partide de pondere relativ egala, aflate undeva la 25-27-30% fiecare din ele, plus minus 3%-5%, in functie de capriciile tactice ale momentului (lideri, nivel de trai / economie, context international, mode si bazdacuri). Acest tip de evolutie trebuie sa-l aiba in vedere PSD in pregatirea viitorului sau pe termen mediu. Probabil ca acelasi tip de evolutie il are in vedere si PD-L cand face pe dracu in patru sa ingenunche PNL-ul de acum. Simte ca e mult mai usor de destabilizat un partid de 15% acum decat unul de 20% peste 5 sau 10 ani.

In consecinta, sfatul meu este urmatorul: nu ignorati curentii de adancime care isi croiesc drum prin societatea romaneasca in momentul de fata, curenti inceputi acum 20 de ani si care cu siguranta isi vor face efectul si de azi inainte. Indiferent daca va cheama PSD sau PD-L sau PNL, simtiti-l si intelegeti-l si calariti-l spre avantajul vostru politic. Altminteri viitorul nu va suna deloc bine pentru unii dintre voi... :(

Citeste tot...

marți, 19 ianuarie 2010

Continuam, da?

Ieri va trezeam si va bagam in priza cu funk.

Azi va energizez cu alta coloare violeto-muzicala, tot de mare angajament energetic: cu Leftfield.

De pe albumul Leftism, din 1995. O bijuterie. Din acele raritati de albume in care fiecare melodie e faina si intregul, prin alaturare, e si mai fain decat suma partilor.

Enjoy, violetzilor... :)



Citeste tot...

luni, 18 ianuarie 2010

O miscare necesara, de mult asteptata

IRB, forul international de conducere a rugby-ului, este in discutii avansate cu factorii de decizie din lumea tenisului pentru o imbinare necesara si de mult timp asteptata a celor doua discipline sportive. Conform oficialilor, aceasta decizie indrazneata va fi benefica atat pentru spectaculozitatea competitiilor sportive, cat si din punct de vedere financiar.

The International Rugby Board (IRB) is to meet with representatives from the highest levels of world tennis to hold talks about a possible merger between the two sports.

Officials from both the IRB and the International Tennis Federation are to meet in London in the next few weeks for preliminary discussions about creating a new 'super sport'.

[...] "We believe that by combining two high profile sports we can appeal to a wider audience," said an IRB spokesman at a press conference in Dublin. "Rugby is not only a sport but also a business and we have to run it as such. We have to appeal to different audience demographics and a possible hybrid version of rugby and tennis is something that will attract television and corporate sponsors."

Detalii despre aceasta propunere care se prefigureaza a fi principala decizie sportiva a secolului XXI, aici.
Citeste tot...

Concluzia acestor miscari tectonico-retorice

Ce gandeshte el


Ce gandim noi




Citeste tot...

Despre lucrurile cu adevarat importante

Aici. Despre primejdia mintii imbacsite. Despre asediul obscurantismului. Despre trompetele din dotare.

Aici. Despre moarte si despre solidaritate umana. Despre suferinta. Despre ce va fi in Romania intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat.

Ce au in comun? Doua lucruri: 1) O preocupare pentru oameni si 2) O critica la adresa iresponsabilitatii mass-media romanesti, mai ales a televiziunilor.

Fratzilor intru Internet, va rog eu: nu va mai uitatzi la televizor. Strica mintea si prosteshte inima...

:( Citeste tot...

The Bad MoFo Project

Sunt momente in viatza cand ai nevoie sa fii limpede la cap. Si atunci asculti Bach. Sunt momente in care ai nevoie sa fii mellow la corason. Si atunci asculti Brel. Sau Miles. Sunt momente in care ai nevoie sa fii rau. Da' rau, frate. Si atunci asculti Rage Against. Sunt momente in care simti ca te urci pe pereti. Si atunci asculti Van der Graaf. Sunt momente in care ai nevoie sa conduci. Si atunci asculti trance. Sau Mozart.

Si sunt momente in care trebuie sa fii plin de viatza, dar nu prea plin de viata. Sa fii energetic, dar nu habauc. Sa dansezi, dar nu sa te zbuciumi. Sa lucrezi, dar sa nu te concentrezi pana la rosu. Sa incepi saptamana, dar sa nu injuri. Sa iti bei cafeaua, dar sa nu intri in fibrilatzii. Sa itzi legeni copilul care nu doarme, dar sa nu faci din asta o corvoada. Sa te bucuri, dar cu masura. Sa fii in ritm.

Si atunci, doamnelor si distinsi violetzi, atunci ascultzi funk. Ascultzi funk. Ascultzi funk.

Ceea ce va doresc si Dvs.

Johhny Hammond - Shifting Gears (1975)



Herbie Hancock - Hang Up Your Hangups (1979)


Idris Muhammad - Crab Apple (1977)


PS: Toate piesele de mai sus sunt de pe primul volum al unei compilatii de funk exemplare: Pulp Fusion, ca de fapt de aici a plecat totul, la cafeaua din aceasta dimineatza de inceput de saptamana.

Pulp Fusion, marea descoperire personala a anilor trecuti. The real spirit of bad ass mofo. The music that makes Shaft look pink. The groove of the world. O gasiti aici. Sau pe What.CD, pentru cine are cont acolo, in cazul in care nu prea sunt seeduitori.

Citeste tot...

duminică, 17 ianuarie 2010

Mi-e jena

Mi-e jena ca unul din principalii candidati la Presedintia Romaniei, persoana care era cat pe-aci sa ajunga cel mai foarte om din tzara asta, vine cu asemenea explicatzii jenanto-conspirationalo-paranoico-sherpilieno-ezoterice privind infrangerea sa.

In loc sa isi analizeze si sa isi asume cu barbatie si maturitate miscarile gresite din campanie si prestatia suboptimala, ca sa nu spun cuvinte si mai tari si contondente, vrajitoria sa se ascunde in spatele unor explicatii abracadabrante privind paznici cu puteri paranormale care, vezi Doamne, i-ar fi afectat prestatia la dezbaterea fatidica.

Bai stimatzi cititori, bai fratele meu Descartes cel mort si putred si mancat de viermi, bai intenshilor, voi va dati seama cine era cat pe-aci sa ajunga Presedintele tarii noastre, Republica Paranormala Romania? Bai copiii creierului prajit, bai gorilienilor, daca omul ala chiar crede ce spune (*), va dati seama ce gandire de tip pre-modern, medieval, superstitios si anti-rational ii umple circumvolutiunile creerului lui logico-cvasi-prezidential?

Bai stimati cititori, daca aud pe cineva ca vine chiar si doar cu 1% argumente de sprijin a unei asemenea jene de atitudine publica, va jur eu pe sharpele casei si pe basilicul pe care il am ascuns in debara ca va scot de la sufletul meu rational si cartezian si rece si sa moara mama vampirului care o mai vorbi cu voi vreodata in urmatoarele trei vieti si shapte chakre.

Futu-va rasa in mantia magica de anti-rationali jenantzi care incurajati gandirea de tip medieval in plin secol al luminilor post-industiale de secol XXI... :blink:

(*): o voce rea din creerul meu reptilian imi spune ca acest tip de discurs vine sa neutralizeze nepriceperea electorala, sa mute responsabilitatea esecului electoral pe stelele cele rele, pentru a minimiza efectul negativ, in contextul apropierii alegerilor interne. It's basicaly about damage control and reputation management and political hypocrisy, not about real beliefs in esoteric violet mantras and supernatural powers. That's why politics is sometimes soooo despicable... :(
Citeste tot...

Stephen Jay Gould

Mare om. Mare caracter. Si cu o scriitura plina de viatza. Claritate, exemple bine gasite, ritm, retorica, intensitate, pasiune, didacticism si ironie bine temperate.

Stephen Jay Gould. Unul din principalii teoreticieni si popularizatori ai teoriei evolutioniste din sec. XX, alaturi de Richard Dawkins.


Non-Overlapping Magisteria (NOMA)

He defines the term magisterium as "a domain where one form of teaching holds the appropriate tools for meaningful discourse and resolution"[42] and the NOMA principle is "the magisterium of science covers the empirical realm: what the Universe is made of (fact) and why does it work in this way (theory). The magisterium of religion extends over questions of ultimate meaning and moral value. These two magisteria do not overlap, nor do they encompass all inquiry (consider, for example, the magisterium of art and the meaning of beauty)."

Non-recouvrement des magistères
Non-Overlapping Magisteria (NOMA)

Le principe de NOMA » (non-recouvrement des magistères) prône le respect mutuel, sans empiètement quant à la pulsion humaine à comprendre le caractère factuel de la Nature (le magistère de la Science) et le besoin de trouver du sens à sa propre existence et une base morale pour toute action (le magistère de la Religion)" (Et Dieu dit : "que Darwin soit",p.163).
Citeste tot...

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Do not forsake me, oh my darling

For those of you who know me from KG or from other forums, you might remember that one of my first avatars was a Lee Van Cleef image taken from the beginning of High Noon.

High Noon. That's what they used to call a Western, mates.

I post this for its nostalgia value. Personal nostalgia, as well as the sheer amounts of it generated by the superb intro ballad sang by Tex Ritter.

I pray thee, gentle folks and ladies. Temporary suspend your disbelief, give yourself two minutes of your dreary bleak consummerist life and listen to the song. It will shrink your heart. It will make you dream of horses. You will smell gunpowder and duty and honour and pain. And sadness, of course :)

:whistling: Do not forsake me, oh my darliiiing... :whistling:



Do not forsake me, oh my darling
Do not forsake me, oh my darling
On this our wedding day
Do not forsake me, oh my darling
Wait, wait along
I do not know what fate awaits me
I only know I must be brave
For I must face a man who hates me
Or die a coward, a craven coward
Or die a coward in my grave

Oh, to be torn twixt love and duty
Supposin' I love my fair haired beauty
Look at that big hand movin' round
Nearin' high noon
He made a vow while in state prison
Said it would be my life or hisn'
I'm not afraid to die but oh
What will I do if you leave me?

Do not forsake me, oh my darling
You make that promise as a bride
Do not forsake me, oh my darling
Although you're grievin', don't think of leavin'
Not while I need you by my side

Wait along, wait along
Wait along, wait along

Citeste tot...

Demographic Winter

"In the Western world, birthrates are falling and populations are aging," said Feder. "The consequences for your children and grandchildren could well be catastrophic."

Feder noted, "In 30 years, worldwide, birth rates have fallen by more than 50%. In 1979, the average woman on this planet had 6 children. Today, the average is 2.9 children, and falling." He explained the situation noting, "demographers tell us that with a birthrate of 1.3, everything else being equal, a nation will lose half of its population every 45 years."

Beyond an inability to pay for pensions, it is likely that euthanasia will be one looked-to solution to the aging crisis, he said.

"Demographic Winter is the terminal stage in the suicide of the West - the culmination of a century of evil ideas and poisonous policies,'"

[...] "But perhaps,” he concluded, “the most important factor is a culture (including Hollywood, the news media and academia) that tells people that children are a burden, rather than a joy; that pushes an ego-driven, live-for-the-moment ethic; a culture that tells us that contentment comes from careers, love, friendship, pets, possessions, travel, personal growth - anything and everything except family and children."

Site-ul oficial: aici.

Prezentarea din care preiau si citatele de mai sus: aici.

Alt articol, care introduce si a doua parte, Demographic Bomb: aici.

Alte info: just bloody Google them.

Filmul: aici.

Dormitorul si responsabilitatea schimbarii stilului de viata: la voi.

Citeste tot...

vineri, 15 ianuarie 2010

Zice ca

Zice ca AN presedinte plin. Victorash presedinte secund, de-ala executiv. Cristi D presedintele al treilea, pe postul asta al Biroului National nu-stiu-cum, unde este ANeul acum. Si ca Dragnea pe post de secretar general. Trebuia initial sa fie Nica, dar intre timp s-a modificat schimbarea.

Zice ca Mircea pa.
Citeste tot...

joi, 14 ianuarie 2010

Fabulos

Nu, pe bune: gluma anului. A deceniului. A secolului.


Courtesy of CTI97, izvor nesecat de poante faine.






During a recent password audit in a company – it was found that a person was using the following password:

MickieMinniePlutoHueyLouieDeweyDonaldGoofySacramento



When asked why such a long password – she said she was told it had to be 8 characters and include at least one capital. Citeste tot...

Jimi again

Din februarie o sa ascultam Jimi. Brand new Jimi.

Those will be the days... :)

Courtesy of Sorin.
Citeste tot...

miercuri, 13 ianuarie 2010

Tipuri de trecere

Un text fara de cusur.

Cititi-l si reflectati. Nu atat la firul ierbii, sa cautati categoria in care va regasiti cel mai bine, ci mai degraba la radacina norului, sa va ganditi ce vreti sa faceti cu viata Dvs. Fara amagiri, daca se poate...

Courtesy of Ana D. Sa ne mai trimiti de-astea, Ana... :)


Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri
Tipuri de trecere

Cum ne trecem şi ne petrecem viaţa? O bună întrebare pentru mahmureala obştească de după sărbători. Eşti obosit, nu prea sprinţar la minte, dezabuzat. Te vizitează, palid, gîndul deşertăciunii (şi balastul indigestiei), cu tot alaiul lor de platitudini solemne. Ce sens au lucrurile? Cum trăim? La ce bun? Ca să mă simt cît de cît activ şi inteligent, încropesc, în grabă („în grabă“ e mult spus) un inventar: cîte tipuri de trecere prin viaţă există?

Tipul A: Subzistenţa. N-ai timp să reflectezi la rostul vieţii. Te străduieşti să obţii, mai mult sau mai puţin decent, substanţa ei zilnică, materia ei vitală. Eşti ocupat şi obosit. Abia dacă poţi savura mici episoade de refacere, în week-end sau în concediu. În rest, n-ai nici o poftă de metafizică. Speri doar să nu te lovească vreo nenorocire.

Tipul B: Consumul. Viaţa ţi-e dată ca să te simţi bine, să te bucuri, să te distrezi. Pentru asta îţi trebuie, în mod normal, mijloace, drept care e inevitabil să te ocupi niţeluş şi de cîştig. Lucrezi atît cît să-ţi asiguri răgazurile. Te defineşti prin gaşcă, escapadă, mici driblinguri erotice, chef. Vrei „trăiri“. Multe şi nu prea problematice. Dacă ai noroc, nici nu-ţi dai seama cînd ţi-a trecut vremea. Dacă n-ai, te încurci, de timpuriu, în propriile tale plăceri. Tipul B are şi subtipuri: consumului frivol i se adaugă, de pildă, uneori, preocuparea pentru imaginea de sine: te amuzi cu oarecare filozofie, eşti un artist, un original, un aventurier. Nu te laşi contaminat de meschinăriile vieţii burgheze. Arzi, eroic, lumînarea la ambele capete. Alteori, consumul e întrerupt, ciclic, de alunecări depresive, de spectrul vidului. De care încerci să scapi refugiindu-te din nou în consum.

Tipul C: Aşteptarea de sine. Ai vrea, încă din adolescenţă, să fii altfel. Simţi că eşti altfel. Aştepţi de la tine isprăvi de anvergură, dar nu ştii exact de ce natură ar putea fi acele isprăvi, nu le poţi da un chip definit. Să scrii? Ce? Să ajungi celebru printr-o performanţă specială? Care? Să faci o carieră exemplară? În ce domeniu? Viaţa se scurge în plasa unei permanente interogativităţi cu privire la perspective. Ai scurte accese de angajare, urmate de deziluzii care te demobilizează. Între timp, trăieşti din expediente, mereu convins că e vorba de ceva pasager, care nu te reprezintă. Îţi menajezi, tenace, orele libere (ca să poţi reflecta în linişte la ce-ar fi de făcut), cultivi plezirismul blînd al cîtorva tabieturi private şi te epuizezi în lungi conversaţii cu prieteni (care au o foarte bună părere despre calităţile şi potenţialul tău).

Tipul D: Pragmatismul. Ai, de la bun început, o imagine clară despre ce vrei să realizezi (confundînd, cum spunea Petre Ţuţea, idealurile cu unele scopuri onorabile): vei munci, vei cîştiga, vei avea bunăstarea ta, casa ta, maşina ta, familia ta, respectabilitatea ta. Spre sfîrşit, vei numi toate întîmplările prin care ai trecut pe drumul spre succes „experienţă de viaţă“. Vei da sfaturi celorlalţi (mai ales tinerilor) şi vei patrona, plicticos, dar senin, mari festivităţi familiale sau instituţionale. Te vei socoti un „model“, un ins care şi-a făcut datoria.

Tipul E: Căutarea de sine şi construcţia interioară. Ca şi cei aparţinînd tipului C, eşti preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reuşita publică te interesează. Vrei să obţii desăvîrşirea lăuntrică, armonia şi împlinirea alcătuirii tale de adîncime. Încerci să găseşti şi să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauţi, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai şansa unei opţiuni limpezi, întemeiate pe discernămînt şi echilibru sufletesc, poţi eşua în sminteală, iluzie de sine şi fanatism.

Tipul F: Cercetarea şi reflexivitatea. Trăieşti cu dorinţa de a ieşi din viaţă mai ştiutor, mai lămurit decît ai intrat. „Nu vreau să mor prost!“ – spunea Alexandru Dragomir. „Vreau să înţeleg angrenajul în care am fost aruncat.“ Tot restul e subsidiar: munceşti, iubeşti, te bucuri, suferi, dar fundalul fiecărui fragment de viaţă e mereu acelaşi: cum se explică lucrurile, care (şi ce) este adevărul? Din păcate, răspunsul nu e niciodată garantat, iar primejdia unei vieţi de tip secund, anexate ideii şi implicînd neglijarea patosului ei nemijlocit e redutabilă. Din ambiţia unei bogăţii cognitive fără măsură, poţi ieşi sărăcit şi strîmb.

Tipul G: Dedicaţia. Trăieşti ca să te dăruieşti unei instanţe din afara ta, te regăseşti în faptul de a te abandona, de a ieşi din sine, de dragul unei idei, al unui proiect grandios, al unui om. Te realizezi slujind. O familie, o întreprindere, o utopie. Sau opera proprie, ipostaziată în monument exterior, care îţi va supravieţui. Pendulezi între eroism (civic) şi activism bezmetic. Între zel constructiv şi agitaţie dizolvantă. Mereu în serviciul celuilalt, rişti, adesea, să-ţi pierzi chipul.

Dacă stau să mă gîndesc bine, mai sînt încă sute de tipuri şi de combinaţii de tipuri. În fond, tot atîtea cîţi oameni există pe lume. Şi deşi mă recunosc în cîte o parte din toate cele de mai sus, despre mine n-am zis încă nimic. La mulţi ani!
Citeste tot...

Si mort, tot dator ramai

Zice ca nenea Camenco Petrovici are o datorie la banca, la CEC, chiar la banca aia pe care a condus-o. Drept pentru care respectiva banca i-a scos la licitatie in dec 2009 o vila din Busteni. Nerecunoscatorii...

Pe de alta parte zice ca respectivul Camenco Petrovici a cam dat coltul de ceva timp, de vreo aproape cinci ani de zile. Cam prin 2005.

Bai frate bai, ashtia nici sa te mori nu te mai lasa. Mai ales cand ai facut supa de initziale: FNI, CEC, DNA.
Citeste tot...