luni, 18 octombrie 2010

Logaritmul lovește din nou

Unul din textele mai vechi, scris prin 2008, despre care mulți din cei cu care am stat de vorbă despre blogul ăsta mi-au spus că le-a plăcut.

Așadar, pentru cei dintre voi care poate nu ați avut ocazia să faceți o baie de teorie a istoriei, a la Turambar...

:wink:

* * *

Nu, nu este vorba despre matematică. Nici despre logaritmi, nici despre istoria lor. Ci despre cu totul altceva. O idee care mă vizitează de mult, de cel puțin 10 ani, alături de ideea de nostalgie anticipativă.

Despre ce e vorba? Despre percepția noastră non-liniară asupra istoriei, dată de distribuția non-uniformă a informației, dată de evoluția surselor de informație istorică și de nivelurile diferite de interes.

OK, OK: mai simplu, ca să înțeleagă toată lumea.

Dacă ne gândim la ce s-a întâmplat între anii ’40, când a fost cel de’al doilea război mondial, și anii ’80, de exemplu, ni se pare că a trecut o groază de ani, pentru că știm că s’au întâmplat o groază de lucruri: dezastrul de după război, tensiunea premergătoare Războiului Rece, asediul Berlinului, Mahatma Ghandi, revenirea economică din anii ’50, desprinderea coloniilor, evoluția moravurilor, a tehnologiei, revoluția eșuată din Ungaria, anii ’60, the Beatles, the Summer of Love, invazia Cehoslovaciei, tranzistorul, Golful Porcilor și toate nemerniciile Războiului Rece...

Și exemplele, doar din 20 de ani până în anii ’60, și doar la foc automat, pe repede înainte, fără prea mari sforțări, pot continua grămadă. Și nici nu am intrat în anii ’70: Led Zeppelin, OPEC, inundațiile, cutremurul, punk, recesiunea economică...

Ei bine, ia încercați să vă găndiți la distanța dintre 630, să zicem, și 650. Anno Domini amândouă. E parcă doar un biet blip pe radarul istoriei. Dat fiind că mare lucru nu știm, sau nu am citit, sau nu ne interesează, despre acei ani, ni se pare o firimitură de timp. Când, de fapt, e vorba tot de 20 de ani trecuți în aceeași viteză, cu aceeași densitate de trăiri umane, care însă fie nu s’au transformat în documente istorice, fie nu ne interesează.

De aceea vorbesc de logaritmi. Precum distanțele diferite care, prin logaritmare, ajung să fie asemănătoare (de exemplu: de la 10 la 100 sunt 90 de unități liniar vorbind, însă în logaritm bază zece e diferența de la 1 la 2. De la 100 la 1000 sunt 900 de unități liniare, însă diferența logaritmică e aceeași: de la 2 la 3 – tot o unitate), la fel și în istorie, tindem în mod insidios, inconștient dar puternic și care ne afectează gândirea și înțelegerea istoriei, să privim printr-un ochean inversat și să măsurăm în minte cu lungimi diferite de timp perioade practic egale.

Cel puțin mie asta mi se întâmplă. De câte ori citesc texte istorice, trebuie să fac un efort conștient de recalibrare și să îmi amintesc că de la 1,200 BC la 800 BC sunt 400 de ani, adică tot atât cât de 400 BC la 0 AD sau de la 1,600 AD la 2000 AD. Și câte știm / ne închipuim că s-au întâmplat între 1,200 și 800 BC, și câte știm că s-au întâmplat între 1940 și 1960, darămite între 1,600 și 2,000!

E drept că pe vremurile acelea lucrurile nu se întâmplau cu aceeași viteză, că interacțiunile între oameni erau mult mai puține. Asta din două motive: pe de o parte, pentru că populațiile erau mult mai mici (un trib mare avea maxim 100 mii de oameni, adică aproximativ cât un biet oraș mediu din zilele noastre); pe de altă parte, datorită izolării spațiale și limitărilor tehnologice (să străbați o distanță de 100 de km era o aventură de zile întregi, plină de primejdii și efort, în timp ce acum, dacă ne chinuim un pic, într-o oră suntem acolo). Dar asta nu înseamnă că acolo, nevăzuți, neștiuți, nu au trecut tot 400 de ani.

Ca să nu mai spun că, pe măsură ce ne scufundăm în trecutul preistoric, lucrurile se agravează. Ce mi’e 10,000 BC, ce mi’e 11,000 BC? Tot Magdalenian era, tot pietre de râu și piei neargăsite și inventarea agriculturii. Când, de fapt, sunt 1,000 de ani. Adică fix distanța dintre 1,000 AD și 2,000 AD. Adică fix distanța de la Cruciade și de la Willhelm cuceritorul și de la huni și Gelu, Glad, Mennumorut și până la Internet și Spice Girls.

Concluzia? Cu grijă când intrăm cu gândul în istorie. Trebuie să conștientizăm această tendință de percepție non-liniară, exponențială, și să-i aplicăm logaritmul de rigoare. Adică ln (800 BC – 1200 BC) = ln (1960 – 1940). Și ln (10,000 BC – 11,000 BC) = ln (2,000 AD – 1,000 AD).

Ați înțeles? Logaritm. Și atunci sunt toți egali, în vastele câmpii de vânătoare ale minții noastre. Hunii. Celții. Revoluția agricolă. Pitecantropii și neandertalii. Ieșirea din Africa. Renașterea. Războiul Rece. Beatles. Indo-europenii. James Cook. Rusia kieveană. Aztecii. Și OPEC, of course. Și Spice Girls, mânca’le’ar istoricul pe ele de țâțoase sexoase și pline de sevă de mit.

:)

11 comentarii:

Theophyle spunea...

Sensei articol super :)

O problema, ti-ai ales cea mai nasoala perioadara calendaristica de comparatie, 630-650. Aparitia Islamului si cucerirea Orientului Mijlociu de catre arabi. Apar pentru prima data banii din hartie (China). O perioada PLINA de evenimente, mult mai significante de perioada despre care vorbesti :)

Turambar spunea...

He. He he. Nimic nu scapa, dom'le, privirii tale de uliu intzelept.

Ai dreptate: sa zicem 1650 - 1630 BC. Tot doozeci de ani, nu?

:)

PS: Chiar au cucerit tot Orientul Mijlociu in doar 20 de ani? Hmmmm. Lemme read again... Eu parca imi aduc aminte ca a fost un proces ceva mai indelungat, de cel putin doua generatii. Tot cu viteza fulgerului, la scara istorica, dar ceva mai mult de 20 de ani.

Repet: sa citesc din nou, ca la istoria arabilor chiar nu pot spune ca tin minte ca la altii, ca la celti, bunaoara. :wink:

Pongo spunea...

O constatare interesanta. Intrebarea e ce ramane la nivel colectiv? Poate modul de predare a istoriei in scoala are o inportanta? Pentru ca daca vorbim de perioade logaritmate la greu de acum sute-mii de ani nu cred ca memoria colectiva mai poate avea vreun rol.

Turambar spunea...

Da, cu siguranta felul in care este predata istoria are de-a face cu aceasta biasare. Adu-ti aminte cum se trece in galop peste perioade imense de istorie pentru a se focaliza apoi pe zona 1700 - 2000 pentru restul anului scolar.

Nevoia de constructie identitara bate metodologia. Statul are nevoie sa isi construiasca buni cetateni, care sa isi internalizeze valorile nationale. In consecinta, invatam despre Mihai Viteazu si despre pasoptisti si despre Unire si despre celelalte evenimente definitorii pt statul / natiunea romana si mai putin despre expansiunea arabilor in Orientul Mijlociu (si in Spania, printre altele) ori despre perioada Tokugawa ori despre hittiti.

Ata ete. Fiecare stat isi ia la ciocan materia prima cit e calda, proaspata, cu mintea neformatata, si il baga la matrita. Si pe urma, cind facem 30 de ani si incepem sa ne dam seama ca istoria nu incepe cu Mihai Viteazu si nu se termina cu Elena Udrea, incercam sa recuperam, dar mintea ne este insidios formatata intru un anumit fel de a citi istoria.

:/

Theophyle spunea...

Sensei,
Intre 633–651 au fost cucerita peninsula araba, Irakul si Persia (Iran) :)

Pongo spunea...

Da. Cred ca asa e. Trist but true.
:/

Turambar spunea...

Waw! Ce repede s-au miscat! Ce face fervoarea religioasa din om (si slabiciunea bizantina, de partea cealalta).

Cred ca renunt la ateism si trec la ... la...

La ce pana mea sa trec, sa-mi dea Dumnezeu putere si energie si vina si aroganta si furie si singe rece?

Cred ca trec la shintoism.

:) :wink: :p

Theophyle spunea...

Ti-am trimis niste materiale :)

ZaffCat spunea...

Sau, cealalta varianta, sa stergi lucrurile ne-esentiale si irelevante din istoria recenta si mai cunoscuta... cum ar fi Spice Girls ;-)

Turambar spunea...

@ TheoPhyl: :) :bow: :friends: :arigato:

@ ZafCat: Brrr. Never. The horror. The horror!!

Flavian spunea...

Cica egzista o explicatie la faza cu logaritmicul: Calendarul maias vine din nord

In special partea a doua e mai interesanta... ;)