duminică, 19 septembrie 2010

Corectie, nu austeritate

- Ce măsuri de austeritate ar trebui să mai adopte Guvernul? În ce zonă ar trebui acționat cu precădere?

- Consider că folosirea cuvântului „austeritate” a fost nefericită. Eu am folosit încă de la începutul anului 2009 cuvântul „corecție”. Într-adevăr, dacă spui: „Salariile trebuie să scadă cu 20%”, pare ceva de austeritate. Dacă spui: „Salariile în sectorul bugetar au crescut în 2007 și 2008 cu 80%, s-a sărit calul și nu se poate susține o creștere de 80%”, nu se poate de către 60%. Aici este o corecție.

Cea mai mare problemă acum o constituie factura socială, care, pe de o parte, este insuficientă din punct de vedere social și politic, iar pe de altă parte, este enormă din punct de vedere financiar și economic. Nu pot să îmi dau seama unde va găsi Guvernul acel echilibru pentru ca măsurile de corecție – să nu folosesc cuvântul „austeritate” – să fie digerabile social și politic și să fie suficiente din punct de vedere economic și financiar. Dezechilibrul este mare și cred că ați auzit: pe factura cheltuielilor cu pensiile sunt deficite în jur de 3 sau peste 3 miliarde euro.

Noi nu putem să dăm sau n-am putut să dăm în anii buni, care au fost din 2000 până în 2008, ani de creștere bună, n-am putut atunci, nu ne-am permis să dăm pe an un miliard și jumătate pentru niște autostrăzi care nu s-au făcut în 20 de ani. Să găsești bani ca să acoperi o factură anuală de 3 miliarde este o problemă care trebuie abordată cu o anumită luciditate, nu cu pasiune, pentru că este extrem de serioasă.

De ce? Pentru că deficitul ăsta îți creează o datorie, care datorie nu este producătoare de venituri, așa cum ar fi un deficit creat dintr-o investiție publică, ce ajută să crească economia, ci dimpotrivă. În multe cazuri, și la noi s-a dovedit același lucru, evident, este descurajant pentru creșterea economică, în sensul că povara asta pe contribuabil îl demotivează, mărește piața gri sau economia subterană, duce la migrația capitalului și a forței de muncă din țară și de la un punct încolo apare un cerc vicios.

Adică, pe măsură ce se deteriorează situația, creditorii devin tot mai nemiloși cu tine. În loc să te ajute, te înfundă. De frică, de… Nu mai vor să îți dea bani, pur și simplu, sau îți cer dobânzi din ce în ce mai mari. Or, acesta este pericolul cel mare. Cum va reuși Guvernul…? N-aș vrea să fiu în locul Guvernului! Am fost în guvern într-o perioadă grea și știu cât de greu găsești o formulă să împaci imperativele financiare și economice cu cerințele, uneori zgomotoase, sociale. Am tratat cu profesorii. N-a fost deloc plăcut, pentru că am rămas profesor în toată perioada asta. Nu știu cum o să procedeze Guvernul. A tăiat, dar acolo unde este mare sensibilitate politică nu se reușește. Problema este, în special, factura socială.


Mugur Isarescu, interviu acordat lui Petre Mihai Bacanu, Timpul (16 septembrie 2010)

7 comentarii:

Anca spunea...

Nah, ho, ca o luam printre flori cu nenicu' Mugur Isarescu. :))
Termenul corectie e valabil DOAR daca-i creezi context. Cand tai ca bou' fara sa te atingi macar cu un desht de motorul generator de sustenabilitate, aia e AUSTERITATE, get it, Isarescu? :)) Care merge dinspre un grad de austeritate crunt inspre unul generator de alienare, si in nici un caz inspre redresare -- care redresare e singura conjunctura de natura sa justifice utilizarea termenului corectie! Boule de Isarescu! Acuma eu stiu ca Isarescu e pus sa dea cu toporu' in 2007 si 2008 FIX la tinta, nush cum mama ma-sii exact cand erau liberalii singuri! =)) Si in parte sunt de acord din motive pe care mi-e foaaaaarte lene sa le intind, ca sunt multe si grele. :D Dar Isarescu, maica, despre proasta alegere a zonele de aplicare a "corectiilor" nu vrei tu sa vorbesti? Nu te-ai lega un pic de "investitiile" aiurea-n tramvai si-n telegutza pe care le-au facut neshte neni prin 2009 la un nivel cosmic si in 2010 dincol' de cosmos, in regim de multam fain? (Vezi bugetul Serviciilor, prin exemplificare.)

Deci Isarescu, recita dupa mine inca o data:
AUSTERITATE :D

Anca spunea...

In plus, Isarescu tacea filosofic in vremea cand dadea Tariceanu cu bani dupa lume, iar acu' brusc ii sparg vorbele dantura daca nu deschide gura urjent, nu? =)) Si daca e sa se ia de ceva, s-ar putea lua de investitiile stupide din 2008, chiar in infrastructura, pentru ca era clar-cristal pentru orice om cititor macar de Bloomberg ca o sa ne ia dracu' soon, motiv pentru care vor scadea preturile la materiale de constructie, la mana de lucru, la toaaaaate cate-n luna si-n stele, dar mai ales pre pamantu, si deci ar fi fost dashtept sa ne mai rabdam un pic cu lucrarile la preturi de varf. :)) Da' despre asta nu spune nimic, pentru ca e tot din galeata cu "acuma poti grai, da' atunci anuntat-ai ca vine criza? Mmmmnuuu!" :D Uite, vezi, d-aia nu-i bine sa ne uitam la Isarescu tocmai ca la distribuitoru' de adevaruri in curu' gol, ,ca nu-i. Asa, post-coital edginess poate livra oricine! =))

Constantin Gheorghe spunea...

Mai scrie Băcanu? Şi-l duce mintea la altceva decât bostanul cu două coaie? Până peste poate! Cât despre Isărescu, cele două comentarii de mai sus sunt suficiente, şi elocvente! Cel puţin aia cu "corecţia" e de milioane! Dacă numim realitatea cu alte cuvinte, ea nu mai există ca atare? Se schimbă? Bizonul râgâie fericit că salariul i-a fost doar "corectat" cu 25% în minus, nu redus? Şi că asta nu e austeritate, ci dezmăţ consumerist?

Anca spunea...

@Constantin Gheorghe
Poate suntem noi rai, exista si sansa ca sariturile astea cu elan peste perioade intregi de timp si evadarile in lumi lingvistice paralele ale lui Isarescu sa fie de natura patologica, situatie in care aproape ca mi-as cere scuze ca l-am luat la spalaturi in halu' asta. :))

Constantin Gheorghe spunea...

A, nu, Anca, nu e nimic patologic la micuţul. E doar un puişior de cult al personalităţii. Care cu cheltuială se ţine, şi el are de unde!

Constantin Gheorghe spunea...

Evident, e "puişor". Deşi, dacă stau să mă mai gândesc, nu e tocmai puişor. Bate spre curcan matur!

Anca spunea...

Mie-mi pare mai mult un cult al desfiintarii personalitatii, la halul in care se compromite invariabil de-o buna bucata de vreme. :))